Capitolul 7

  Ma intrebam ce vampir ar mai putea fi prin preajma.In fiecare dimineata ma trezeam cu cate o muscatura pe gat,dar se vindeca foarte repede,si din zi in zi ma simteam din ce in ce mai slabita.Doar am vazut cum Alexandra si Sidney l-au ucis pe Paul.Si totusi,Debbie nu putea trece peste faptul ca Paul a fost un vampir,si ea s-a lasat pacalita.Bruce si Miranda nu mai facusera nici o miscare in ultimele doua zile.Inca nu stiam ce plan vom avea pentru a-i invinge.Am stat si m-am gandit atatea zile ca l-am invins pe Victor,si am crezut ca voi avea in sfarsit o viata normala,si mereu se mai trezeste cate un prost ca vrea ceva.
  Prima zi de lucru fusese cea mai usoara.Imi placea sa lucrez ca si chelnerita.Salariul era destul de bunicel si era bine ca lucram doar dimineata si apoi aveam ziua libera.Connor inca nu se intorsese de la matusa Charlene.Ea a decis ca e mai bine sa stea la ea pana lucrurile se rezolva.Insa,imi era dor de el.Nu-l mai vazusem de cand fusese luna plina.Cam de vreo doua saptamani.In fiecare seara ieseam cu rolele prin parc.Imi era frica sa raman in casa.Poate ar trebui sa ma incred mai mult in puterile mele si sa fiu mai atenta.M-am asezat pe o banca si mi-am pus un picior peste celalalt,lasandu-mi capul pe spate.Am inchis ochii si apoi i-am deschis.Pe cer erau o multime de stele.Sincer,mi-as fi dorit sa fiu una din ele.Ele cel putin n-au nici o grija.Am lasat capul in jos.Pe banca din fata mea statea un baiat care se uita la mine.Mi-am lasat simturile de vampir sa-l examineze.Mda...si diagnosticul e:vampir.M-am ridicat de pe banca si am luat-o la goana.M-am uitat in spate si el ma urmarea.
- Fir-ar!am spus marind viteza.
Probabil el era si cel care ma musca.Ajunse in fata mea si a trebuit sa sar peste el in timp ce cativa skateri ramasesera cu gura cascata.Am aterizat in picioare.M-am uitat in spate si disparuse.M-am oprit si mi-am pus mainile pe genunchi sa-mi trag sufletul.N-am crezut ca fuga va fi stilul meu la un moment dat.
- Nu scapi de mine.
Mi-am ridicat capul si l-am vazut stand in fata mea,la vreo doi metri departare.
- Cine esti si ce vrei?l-am intrebat.
- Bruce m-a trimis.Sa se asigure ca nu faci pe eroina si-o sa-l salvezi pe Connor,spuse cu o nota de superioritate in voce.
- Deci tu esti cel care bea din sangele meu,am spus.
A dat din cap aproband,apoi a zambit triumfator.L-am luat prin surprindere si i-am smuls inima din piept.S-a uitat la mine surprins,apoi a cazut.
- N-ar fi trebuit sa te pui cu mine,am spus stergandu-ma de sange pe pantaloni.
Cu siguranta bause din sangele meu.Ii simteam mirosul.
  Bruce si Miranda iesisera dintre tufisuri.Bruce aplauda si Miranda isi incrucisa bratele la piept.
- Oh,uite-o pe frumoasa iubita a fiului meu,spuse bagandu-si mainile in buzunar.
Miranda zambi.
- Ti-am spus ca e frumoasa,spuse Miranda zambind.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Nu puteti sa ma lasati o data in pace?am spus intorcandu-ma sa plec.
- Ma tem ca nu putem.Pana nu ne asiguram ca tu stai departe de Connor,spuse Bruce.
- Pe naiba c-am sa stau departe de el!N-o sa va las sa puneti nici macar un deget pe el,am spus dezgustata.
Bruce pocni din degete si corpul meu incepu sa arda pe dinauntru.Insa,am reusit sa-mi revin.
- Esti puternica,spuse.
- Ghinionul tau,am spus incrucisandu-mi bratele la piept.
- Deja mi-ai omorat doi vampiri,spuse ganditor,ce-as mai putea face sa te opresc?
Am aruncat-o pe Miranda deoparte si lui i-am frant gatul.Miranda se ridica si ma lovi.
- Ce i-ai facut?striga ea.
M-am ridicat de pe jos.
- Oricum n-a murit.Connor mi-a spus ca un demon nu poate fi omorat daca i se frange gatul,asa ca stai linistita.Am vrut doar sa-l fac sa taca din gura,am spus dispretuitoare.
Dupa ce si-a revenit,Miranda i-a pus un brat dupa umarul ei.
- Nu putem sa facem nimic,e prea puternica!spuse speriat.
Am ridicat din umeri.
- Renunta,am spus zambind.
- Niciodata!striga el.
- Cum vrei...data viitoare nu-ti voi mai frange gatul,am spus zambind.
L-am vazut cum a inghitit greu,la fel si Miranda.Mi-am dat seama ca in momentul ala eram mai rea decat Victor.Mi-a pierit zambetul.Ei se uitau speriati la mine din cauza ca ochii mei albastrii straluceau.
- Bau!am strigat ridicandu-ma in picioare si au cazut amandoi pe jos.
Am izbucnit in ras,apoi am plecat.
  M-am dus acasa la Debbie.Trebuia sa le spun ce se intamplase.Connor fu cel care deschise usa si ma imbratisa.Adele imi sari in brate cand ma vazu si Debbie facu la fel.Matusa Charlene nu era prea incantata,dar oricum le-am spus de vampir si de intalnirea mea cu Bruce si Miranda.Matusa Charlene ma chema in bucatarie sa vorbeasca ceva cu mine.M-am asezat pe un scaun,si ea a inchis usa.
- Cred ca ar trebui sa stai departe de Connor,imi spuse.
- Ce?
- Oricine te poate urmari si poate afla unde sta ascuns.Te rog,intelege...
- Ah,nu...inteleg...e prietenul meu si...
- Rachel...
- Nu!Stii ceva...m-am saturat!Poate decide si singur ce vrea!Mai bine spune mersi ca l-am aparat de atatea ori in fata lor pentru ca-l iubesc!Acum stiu in ce pericole se punea Blaze pentru mine...si eu fac la fel pentru el,am spus iesind din bucatarie.
Mi-am luat rolele si am din casa.Mi-am pus rolele si am luat-o usor spre aleea ce duce spre casa lui Elii.Incercam sa-mi stapanesc lacrimile.Connor alerga dupa mine.M-am oprit si m-am intors spre el.
- Rachel...imi pare rau!spuse.
Am dat din cap si m-am intors sa plec.M-a apucat de mana dar mi-am smucit-o.
- Du-te si ascunde-te!E mai bine,am spus pe un ton ironic.
- Nu face asta...
- Asta,ce?Mi-e dor de tine!Mama ta imi pune interdictie!Ce-as putea sa fac?Sa te leg si sa te iau cu mine?am spus.
S-a uitat in alta parte.
- Poti veni cu mine acasa,sau te poti intoarce acolo,am spus stergandu-mi lacrimile de pe obraz.
N-am stiut ce avea de gand,asta pana cand m-a imbratisat.
- Vin cu tine.Putem lupta impotriva lor,mi-a spus.
Am simtit cum alunec din bratele lui.Ma prinse la timp.
- Rachel!spuse zguduindu-ma de umar.
Era numai vina acelui vampir ca eram atat de slabita.Nu merita sa-l ucid atat de repede cum o facusem.Am deschis ochii,atat cat puteam.
- Esti bine?ma intreba.
M-am ridicat in capul oaselor.
- Sunt inca slabita.
- De ce?Ce s-a intamplat?intreba incruntandu-se.
- Tatal tau a trimis un vampir care a incercat sa ma omoare prin a-mi bea sangele,am spus atat cat puteam sa vorbesc.
Se gandi putin.
- Atunci trebuie sa bei din sangele meu,spuse.
- Nu...nu pot sa fac asta.
Lui ii dadusem de atatea ori din al meu,dar acum ca sunt slabita,imi era teama ca nu cumva sa nu ma pot opri .
- Rachel,trebuie!Tu mi-ai dat de multe ori din al tau,acum e randul meu,spuse.
- Nu pot.Nu stiu ce-as putea sa-ti fac,i-am spus.
- Nu-mi pasa atata timp cat traiesti,spuse.
M-a tras mai aproape de el.Odata ce partea de vampir a simtit sangele din venele lui Connor,coltii imi iesisera mai repede decat ma asteptasem.Am incercat sa nu i-au prea mult.El se incordase mult prea mult.M-am sters cu dosul palmei la gura.Se relaxa si ofta usurat.I-am dat cu putin sange de-al meu pe ranile de la gat si s-au vindecat.

   Pe la doua dimineata i-am auzit vocea lui Connor.Am deschis ochii si l-am vazut vorbind la telefon.Din ce puteam auzi,vorbea cu mama lui.
- Imi pot purta singur de grija,am saptesprezece,ii spuse.
M-am ridicat in capul oaselor.
- Nu inteleg de ce vrei sa o indepartezi de mine.O iubesc pe Rachel,si tu nu-mi poti lua asta!Daca eu,Debbie,Rachel si ceilalti facem echipa il putem invinge pe tata si pe Miranda,ii spuse.
Din ce puteam sa aud de cealalta parte a telefonului,matusa Charlene incerca sa-l convinga sa se intoarca acasa la Debbie,insa Connor i-a inchis.S-a intors pe calcaie si m-a vazut stand cu genunchii la piept uitandu-ma la el.A deschis gura sa spuna ceva,apoi a inchis-o la loc.
- Stiu ce ti-a spus,i-am spus.
- Rachel...
- Nu...e in regula.Stiu ca se teme ca vei fi in pericol cu mine si...
- Nu-mi pasa ce crede ea,bine?Nu ma pui in pericol!Nu e vina ta!imi spuse el apucandu-ma de umeri.
M-am ridicat din pat.N-am apucat sa ies pe usa.M-a apucat de mana.M-am intors spre el.
- Nu mai fi asa lasa!imi sopti.
M-a sarutat.M-a tras mai aproape de el si m-a trantit in pat.
- Nu trebuie sa-ti fie frica.Esti cu mine,mi-a soptit dandu-mi bretonul din ochi.
- Ai dreptate...numai ca...nu inteleg de ce da vina pe mine,i-am spus trasandu-i linia fetei cu degetele.
- Nici eu...dar sa nu ne mai gandim la asta,mi-a spus.
Mi-am trecut mana prin parul lui negru.Imi fusese atat de dor de el,si ma bucuram ca eram cu el acum.Toti vroiau sa mi-l ia.Si nu intelegeam ce facusem ca sa merit asta.Il iubesc.Il iubesc atat de mult incat daca tatal lui va incerca sa-l atinga o sa regrete.
- Te iubesc!i-am spus.
A zambit.
- Te iubesc!mi-a spus sarutandu-ma.
  De dimineata,Connor nu era langa mine in pat.M-am dus la bucatarie si nu era.M-am uitat peste tot prin casa.Ma speriasem.Nu intra in panica,poate ca s-a dus la magazin.M-am relaxat putin si m-am imbracat.Mi-am facut singura micul dejun,iar apoi m-am pregatit sa plec la restaurant.Cand m-am machiat observasem cearcanele de sub ochii mei.Ma gandeam ca e din cauza oboselii si pierderii sangelui.Mai patisem asa atunci cand fusesem in spital si cand am fost in Texas,acum un an.
  Cand am ajuns la restaurant,colega mea,Cassie,tocmai stergea mesele.Mi-a dat un "Buna dimineata,Rae!",si eu m-am simtit prost cand i-am spus: "Buna,Cassie!" pe un ton somnoros.Am incercat sa zambesc si sa fiu optimista,pentru ca nimanui nu-i place o chelnerita posomorata,si am reusit sa strang un bacsis generos.
  Ziua a trecut foarte greu si am crezut ca n-o sa mai ajung acasa.Usa era deschisa,asa c-am intrat.Connor statea pe canapea,alaturi de mama lui.N-am vrut sa-i intrerup asa ca am mers si m-am schimbat,apoi am pregatit pranzul.Se pare ca matusa Charlene era pregatita.Facuse o vraja prin care eu sa nu aud ceea ce ei vorbesc.Nu vroiam sa ma bag.Probabil discutau lucruri de-ale familiei ori nu stiu.Mi-am vazut de treburile mele.De la o zi la alta ma simteam tot mai slabita si mama lui parea sa observe asta.De aceea nu-si lua ochii de pe mine,si deodata rupse vraja cand eu am cazut si aproape am dat cu capul de ghiuveta.Ea ma prinse si ma ridica.Acum imi dadusem seama ca toate astea se datorau lui Bruce.
- Bruce i-a facut ceva in seara aia,spuse incruntandu-se.
Mi-a pus mana pe frunte si a rostit o vraja.
- E fara folos.Nu are incredere in mine si nu ma lasa sa fac vraja,spuse.
Asa e.Nu am incredere in ea.
- Bruce i-a facut un fel de vraja care ii usuca sangele si ii distruge venele.
- Mai exact?intreba Connor.
- O omoara,spuse inspaimantata.
Am incercat sa deschid ochii.
- Mai are doar cateva ore.Daca focul se raspandeste in intreg corpul,va deveni cenusa.
Cum putusem sa ma las pacalita atunci?Am crezut...s-a lasat intentionat batut ca sa ma testeze.Fraiera mai sunt!Am lasat-o pe matusa Charlene sa faca vraja.Am avut incredere in ea.N-a fost vina ei.A incercat doar sa-l protejeze pe Connor.Exact cum face Elii cu Eliott.
- Bun.Vraja a mers,insa trebuie sa mergem la mine.Trebuie sa bea niste ceai,si Debbie ma va ajuta cu inca o vraja.
  Abia acasa la Debbie am putut sa deschid ochii si sa ma ridic in capul oaselor.In subsol eram doar eu si Debbie care imi aducea o ceasca de ceai din care ieseau aburi.Am luat ceasca si am suflat in ceai,apoi am luat o gura.Avea un gust groaznic.
- Stiu cum e,spuse zambind.
- Are gust de brocoli,am spus strambandu-ma.
Si-a strans buzele si a dat din cap.
- E bine ca te-am salvat,spuse ridicandu-se de pe bratul canapelei.
- Nu inteleg cum am cazut in capcana,am spus luand inca o gura de ceai.
- Crede-ma,unchiul meu poate fi foarte viclean,spuse aranjand niste ingrediente.
Mi-a dat niste pastile verzi.M-am uitat cu suspiciune la ele.
- Nu sunt droguri,mi-a spus vazand ca ma uit ciudat la ele,sunt niste vitamine...pe care doar vrajitoarele din familia asta le fac.Pastilele astea salvau vrajitoarele din familia James,si te pot ajuta si pe tine.
Le-am luat si apoi am baut inca putin ceai.Cred ca aveam sa vomit mai tarziu.
- A incercat sa te ucida ca tu sa nu-i stai in cale,o aud pe Adele spunand.
Se tranti pe canapea.
- Fratele meu iti cam pune bete in roate si se simte vinovat,imi spuse scriind un mesaj pe iPhone-ul sau.
Debbie se uita in alta parte si Adele era ocupata cu scrierea mesajelor.
- Asta va spus cat a stat aici?le-am intrebat.
Nu m-au bagat in seama.
- Se simte vinovat din cauza ca sunt eu fraiera?m-am intrebat.
- El nu vrea ca tu sa fi ranita din cauza lui.Pana acum n-a crezut ca el te va ataca pe tine,dar Bruce stie ca tu il vei apara pe Connor si de aceea a incercat sa te ucida prin orice mijloc ca sa nu-i stai in cale.A incercat sa-i raneasca pe Raymond si pe Travis ca sa te faca sa renunti,dar vazand ca nu-i merge a ales sa te ucida,imi spuse Adele.
- Uau...il stii mai bine decat mine,am spus.
- Il cunosc inca de cand eram in burta mamei,si crede-ma ca n-a fost foarte fericit cand am iesit de-acolo,spuse.
Eu si Debbie am ras.
- Trebuie sa actionam inainte ca Bruce sa ne ia prin surprindere,am spus luand inca o gura de ceai.
Ele au dat din cap aproband.
  Ma simteam multi mai bine acum.Nu vomitasem asa cum ma asteptam.Si am fost concediata din cauza ca un alt elev mi-a luat locul din nu stiu ce motiv,si abia lucram de vreo doua saptamani.Oricum nu-mi pasa.Elii mi-a spus ca a rezolvat si ca nu mai trebuie sa-mi i-au o slujba.N-am acceptat si a tot insistat pana cand am cedat.E foarte enervanta cand imi face asta.As fi vrut sa o am o vacanta de vara mult mai linistita si uite ca nu se poate.Se pare ca,atunci cand problemele inceteaza,incep altele.
  Raymond si Jessie imi spusesera ca ei si Berry,care apropo,a devenit seful haitei,au mers la barul acela pe care-l conduce Bruce.A incercat sa-l faca sa plece din oras insa Bruce n-a acceptat iar ei s-au transformat in varcolaci si i-au distrus barul.S-a cam infuriat dar au scapat usor.Ceea ce m-a surprins e ca Berry a devenit seful haitei.E mai rar sa vezi un adolescent de saptesprezece ani ca e seful unei haite de varcolaci rebeli.Jessie mi-a povestit ca tatal lui se retragea si el crede ca Berry ar putea sa-l inlocuiasca.La inceput toti au fost surprinsi,mai ales cei mai batrani pentru ca ei spun ca nu vor sa asculte de un adolescent.Insa,Berry le-a castigat repede increderea.
  Connor credea ca din vina lui aproape am fost ucisa.El spune ca poate e din cauza ca am baut din sangele lui,dar eu ma simteam rau dinainte.Nu pot sa-l fac sa inteleaga asta.De ce trebuie sa si-o tina mereu pe a lui?E enervant cand face asta.Din cauza lui Bruce a devenit atat de vulnerabil,imi placea vechiul Connor.Poate nici cel impulsiv,care era acum un an,doi,dar nici cel care e acum.Imi dadeam seama ca era exact ca mine dupa ce Blaze fusese ucis de Victor si el imi spunea ca nu e vina mea.Acum,roata s-a intors...si nu-mi place.Nici cand era invers nu-mi placea.Nu stiu cum as putea sa-l fac sa nu se mai invinuiasca.N-as vrea sa apelez la vrajile lui Debbie.Mai bine as discuta cu el decat sa fie alta persoana.Asa ca daca tot statea pe canapea si schimba intr-una canalele de la televizor,am profitat de ocazie si am incercat sa vorbesc cu el.Am lasat pungile cu cumparaturi la bucatarie si m-am asezat pe canapea.
- Ce faci?l-am intrebat.
- Ma plictisesc,mi-a spus.
A oprit pe NBC.Incepuse Ellen DeGeneres Show.
- N-ar trebui sa te invinovatesti.Nu a fost vina ta.Ma simteam rau dinainte sa beau din sangele tau...
M-a intrerupt ridicandu-si mana stanga.A tacut cateva minute in care am stat cu mainile incrucisate la piept uitandu-ma sa vad daca va face ceva.
- Tot nu cred.Sunt sigur ca e din cauza mea...adica,uita-te la mine.M-am schimbat din cauza prostiei aleia...culoarea parului,puterile mele,comportamentul...tot.Nici eu nu stiu ce se intampla cu mine,mi-a spus calm.
Am ramas muta.Avea dreptate.Se schimbase foarte mult.
- Nici eu nu stiu ce se intampla cu noi,i-am spus.
A intors capul dupa mine cand m-am dus la bucatarie.
- Cum adica...noi?ma intreaba.
- Tu si eu...uite ce ne-a facut.Nici macar nu ne mai cunoastem unul pe celalalt,am spus sprijinindu-ma cu mainile de masa.
- E o licitatie in seara asta.Tata va fi acolo.Ar trebui sa-i facem o vizita,spuse zambind.
- Ai un plan,am spus zambind.
  Mi-am luat rochia de la ultimul bal pe care l-am avut si ne-am indreptat spre acel restaurant.N-am crezut ca Trenton avea restaurante atat de elegante,pana acum.Din ce am vazut,acolo erau doar oameni de afaceri,proprietari de cluburi,proprietari de baruri,si printre toti am reusit sa-i zaresc pe Miranda si Bruce.Langa noi era Sidney si Bobby.Am fost surprinsi cand ne-am vazut unii cu ceilalti.
- Ce faceti aici?ne intreba Sidney.
- Am venit sa spionam,spuse Connor.Voi?
- Am venit sa licitam.Daphne se ofera,spuse zambind catre vampirita imbracata sumar.
- Nu e rau,spuse Connor.
I-am dat cu cotul in umar.Sidney rase.
  Am incercat sa nu ne facem vazuti.Cand licitatia a inceput,ne-am asezat pe ultimul rand,impreuna cu Sidney si inca cativa oameni.Singurele licitatii interesante au fost cele in care s-au licitat ba televizoare foarte scumpe,ba telefoane,MacBook-uri si chiar un circuit de masini.Insa,Bruce licita un obiect de vrajitorie periculos pe care il vazusem in cartile lui Debbie.Era un fel de glob de cristal mai mare care iti putea arata viitorul,dar doar de trei ori.Daca incercai a patra oara,globul de ucidea.Bruce precizase asta si unii oameni sosoteau despre faptul ca sunt doar minciuni.Unii au licitat foarte multi bani.Am ramas surprinsa cat de nestiutori erau.Trebuia sa distrugem globul,dar Daphne se asigurase de asta cand a dat peste el din greseala.S-a prefacut ca n-a vazut globul.Bruce a ramas calm,desi cand a coborat de pe scena,Miranda a incercat sa-l linisteasca.Cei care licitasera fusera dezamagiti.Veni randul lui Sidney.
- Puteti avea aceasta dulce fata.Stie sa faca curat,si chiar e foarte rapida,si se pricepe la aproape orice lucru aveti nevoie,spuse Sidney zambind.
Barbatii ridicasera pancardele de licitatii imediat.
- O iau eu,spuse Connor ridicandu-se in picioare.
Toate privirile erau atintite spre el.L-am tras jos pe scaun.Am incercat sa nu ma infurii desi cu greu am reusit pana s-a terminat licitatia.Bruce il gasise pe Connor cand am iesit afara.
- Se pare ca n-ai murit,spuse Bruce masurandu-ma din cap pana in picioare.
M-am incruntat.
- Tine-o,Miranda,spuse pocnind din degete.
N-am lasat-o sa puna mana pe mine.Sidney ma prinse de coate tragandu-ma spre ea.Miranda s-a incruntat si Sidney avea deja coltii scosi.Bobby si Daphne stateau langa ea.
  L-am asteptat pe Connor la masina.Ma bucur ca a venit teafar si nevatamat.Nu l-am intrebat nimic pana am ajuns acasa.
- Ce ti-a spus?l-am intrebat incrucisandu-mi bratele la piept.
- A vorbit doar cu Sidney.Eu am stat cu Bobby si Daphne,a spus.
L-am privit cu indoiala.
- Serios.Era furios din cauza ca Daphne ii distrusese globul ala.
Am oftat si m-am dus sa-mi fac dus.Cel mai mult ma enervase faza de la licitatie cu Daphne.Stiu ca sunt geloasa.E si normal.Daphne arata mult mai bine ca mine.Probabil are cativa,sau mai multi ani de cand e vampir si era si normal ca toti barbatii aia sa ridice pancardele.M-am dat cu capul de perete si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta.

Capitolul 6

  Oh,Doamne!Nu stiam ce sa fac.Connor inca nu se trezise si eu ma plimbam de colo-colo ca o proasta.Ce facuse cat timp lipsisem?Mai bine n-as fi plecat.Cine stie ce facuse Miranda.Ma enerva atat de tare ca se baga intre mine si Connor de fiecare data.Am asteptat vreo doua ore si nu se intamplase nimic.Acum chiar credeam ca e mort.Am luat un cutit din bucatarie si m-am taiat la incheietura.Cred ca avea sa mearga.In locul tau n-as face asta!Grozav!Acum putea intra si in capul meu.I-am pus incheietura la gura si am vazut ca inghitea.Il vazusem deschizand ochii.Nu...nu se poate!Ce-ai facut?Striga Miranda innebunita in capul meu.
- Ceea ce trebuie!am spus.
I-am luat incheietura de la gura.S-a uitat ametit la mine.I-am dat bretonul de pe frunte.Se vedea ca era transpirat.
- Te simti bine?l-am intrebat.
S-a ridicat in capul oaselor.
- Da...cred ca da,spuse.
L-am imbratisat.Nu putusem sa-l sarut din cauza Mirandei care a intrat pe usa ca un uragan.Am crezut ca o sa darame casa.
- Ce-ai facut?Fata proasta!spuse furioasa.
Connor se ridica repede in picioare si ma trase in spatele lui.
- Da-te la o parte!tipa ea la Connor.
- Nici nu ma gandesc,spuse Connor.
Uitasem ca acum Connor avea puteri noi.Simteam cum ii ard mainile,si simteam caldura pe care o emana.Miranda era mai furioasa ca niciodata.Ii vedeam privirea agresiva pe care i-o arunca lui Connor crezand ca o sa-l inspaimante.Nu trebuia sa ma ascund.Ma puteam apara singura.
- Era cat pe ce sa devina un demon si tu ai oprit procesul!spuse Miranda aratand cu degetul spre mine.Tu si puterile tale!
Deja coltii de vampir iesisera.M-am repezit la ea si am prins-o de gat.
- N-am sa va las sa mi-l luati pe Connor!i-am soptit la ureche.Acum,iesi afara!
A iesit speriata si inca se uita la mine terifiata.Era pe cale sa tipe dar cand a vazut ca vroiam sa vin spre ea a luat-o la sanatoasa.Coltii s-au retras.Am inchis usa si m-am intors spre Connor care ramasese mut de uimire.
L-am imbratisat.Ma speriase atat de tare.Sangele meu chiar e pretios.Pot face orice cu el.Ea spusese ca am oprit procesul de transformare...si sunt mandra de asta.Tocmai i-am stricat planurile lui Bruce.As putea spune ca sunt mai malefica decat el.
  Din nou eram acasa la Debbie cautand prin cartile din subsol.Atunci nu aflasem nimic despre transformarea semi-demonilor in demoni.Debbie se uita speriata la mine vazand cum rasfoiesc in viteza cartea cautand informatii despre asa ceva.Acum ca ma uitam la ea imi amintisem de mirosul lui Berry pe asternuturile ei.Am inchis cartea si am aruncat-o pe masa.
- Tu te-ai impacat cu Berry?am intrebat-o direct.
- Ce?De ce intrebi?spuse.
- Ultima data cand am dormit la tine am simtit mirosul lui pe asternuturile tale,am spus incrucisandu-mi bratele la piept.
- Pai...aa...
Am ridicat din sprancene.
- Nu m-am impacat cu el...am uitat cu totul unul de celalalt,spuse incercand sa se apere.
M-am uitat cu ochii mei mari si albastrii atat de insistent incat am vazut cum incerca sa-si fereasca privirea.
- Bine...o facem din cand in cand...dar doar atat,spuse.
Mi-am pus ambele maini la gura.
- Oh,Doamne!Ma simt ca in Gossip Girl,am spus zambind.
Pufni.
- Nu-l pot uita...si am decis sa ramanem prieteni si...
- ...ati devenit parteneri de...nu apucasem sa termin ca-mi pusese mana la gura,semn ca stia ce vroiam sa spun.Se inrosise la fata.
- N-am crezut ca asa va fi.Am crezut ca vom fi doar simpli amici si cand a venit intr-o seara la mine acasa,pur si simplu n-am putut sa rezistam si...
- Cred ca deja stiu,am spus ridicand mana si oprind-o din vorbit.
Doi dintre cei mai buni prieteni ai mei.E o chestie complicataaa rau.
- Debbie,cel mai bine ar fi sa-l uiti.Treci peste si spune-i ca s-a incheiat,am spus punandu-mi mana peste a ei.
- Cum as putea face asta daca inca il mai iubesc?spuse,si in cateva secunde incepuse sa planga.
Am imbratisat-o.
- E mai complicat decat am crezut,am spus mangaind-o pe par.
Mi-as fi dorit s-o pot ajuta.Insa,nu pot sa fac o vraja si s-o fac sa-l uite.Sau...as putea s-o rog pe Adele sa faca asta.Sau daca-as fi o prietena buna,as lasa-o sa-si rezolve singura problemele.N-as avea cum s-o tin legata si nici n-as face asta.Sa fiu sincera nu inteleg de ce s-au despartit daca inca se iubesc.
- El deja iese cu o alta fata,spuse ea inca plangand.
- Inseamna ca o insala,am spus.
Si-a tras nasul.Am ridicat-o din poala mea si-am imbratisat-o.Trebuia sa fac ceva.Trebuie sa-si gaseasca pe altcineva.Daca continua asa,o sa ajunga la un spital de bolnavi in dragoste.Daca exista asa ceva.
   Ma dusesem acasa inca gandindu-ma la Debbie si Berry.Uneori,cu problemele lor ma simteam intr-un serial gen Gossip Girl sau Pretty Little Liars,la care se uita Connor(serios,ii place...si e baiat).Oricum...nu stiu ce-as putea face ca sa-i impac.Sau...ar exista calea mai usoara.Aceea ca,Debbie ar putea sa-si gaseasca un nou pretendent.Ma gandeam la Paul,colegul cel nou.Era dragut,si parca era din Italia.Se cunostea dupa accentul sau si engleza proasta pe care-o avea.Multi radeau de el din cauza ca nu vorbea prea bine engleza,dar mie mi se parea ca se va descurca.Tot ce trebuie sa fac este sa i-l prezint lui Debbie,asigurandu-ma ca Berry e prin preajma.Desi,nu a fost foarte usor,dar se parea ca Paul o place pe Debbie.Mai ales ca amandoi apartineau aceluiasi continent.Ea avea atatea emotii incat o vedeam cum isi stergea palmele de jeansii decolorati.Si daca tot am auzul bun,Paul a invitat-o pe Debbie in oras,si ea a acceptat.
  A doua zi,Debbie mi-a povestit cat de dragut e Paul.Imi spusese ca e misterios si romantic si nu se compara cu nici un baiat pe care l-a cunoscut.Nici macar cu Berry.Imi spusese ca s-a despartit de tot de Berry si nu-i mai pasa de ceea ce face el.N-o mai vazusem atat de obsedata de un baiat,dar imi parea bine pentru ea.Apropo de dragoste,se pare ca Amy incepe sa se dea la Connor si nu-mi place.N-o fac pe geloasa,insa a trebuit sa ma rog de el ceva timp ca sa nu mai vorbeasca cu ea si sa mergem la cantina.Am crezut ca incepusem sa fiu in relatii mai bune cu Amy de la petrecerea baietilor si uite ca m-am inselat.E tot mai disperata in ultima vreme.Maddi mi-a spus ca a sunat-o intr-o seara si i-a spus tot felul de lucruri ciudate de parca ar fi innebunit deodata.Ma intrebam despre ce-o fi vorba.Ma gandeam ca ar putea fi din nou unul din trucurile Mirandei.Deci,scorpia aia nu se lasa pana n-am s-o ucid intr-o zi.Si sincer,abia astept ziua aia.

   Se pare ca vacanta de vara incepuse.Seara,avusesem o petrecere in care ne-am luat revedere de la absolventi(nu cunosc nici unul),iar apoi am petrecut pana pe la vreo unu noaptea.Fiindca era luna plina,Connor a ales sa mearga acasa cu Adele,lasandu-ma sa merg singura acasa.Oricum,nu aveam nevoie de bodyguard.Cel putin,am crezut ca am o zi buna pana cand am gasit-o pe Amy aproape de iesirea scolii,intr-o balta de sange.Am fugit repede spre ea si am intors-o cu fata spre tavan.Avea doua mici gaurele la gat,si hanoracul ei era patat cu sange din cauza unei rani adanci.Parea ca se taiase cu cutitul singura.Am zguduit-o de umeri incercand s-o trezesc.Fara rezultat.Nu vroiam sa-i dau din sangele meu,si totusi trebuia.Auzisem niste pasi in spatele meu si ma pregateam sa atac,insa cand m-am intors,Paul statea cu mainile in buzunar zambind.
- Ai simtit mirosul de sange,spuse atingandu-si barbia.
M-am incruntat.
- Vroiam doar sa plec acasa,si am dat peste ea,am spus nestiind despre ce vorbeste.
- Fii serioasa!Nu esti om!spuse devenind brusc serios.
Am inghitit in sec.Apoi am simtit mirosul sangelui lui Amy de la coltul gurii lui.E vampir!Cum de nu mi-am dat seama?
- Esti un vampir!Tu i-ai facut asta!am spus aratand spre Amy care inca era inconstienta si plina de sange.
- Bingo!Avem un castigator!Ti-a luat cam muuult sa-ti dai seama,spuse apropiindu-se.
Am facut un pas inapoi.
- Eu am facut-o sa innebuneasca.Cand am venit aici,mi-a aparut in cale,si e asa inocenta.Am profitat de ocazie si am constrans-o.A incercat sa se sinucida,dar nu inainte de-a ma hrani eu.Sangele ei e delicios,spuse zambind atat de infricosator incat mi se facuse pielea de gaina.
- De ce ai venit din Italia tocmai pana aici?l-am intrebat.
- Sa spunem ca toti vampirii de pe planeta asta,stiu de existenta ta.Am venit pana aici pentru ca am vrut sa te vad cu ochii mei,si pentru ca am intalnit o vrajitoare asa de draguta.Imi place accentul ei britanic.E foarte haios!spuse.
- S-o lasi in pace pe Debbie!am spus repezindu-ma la el.
L-am pus la pamant.Insa,a fost mai puternic decat mine.Imi prinse mana si ma calca pe umar.Incerca sa-mi rupa mana.
- Esti o fata asa draguta!De ce nu te dai batuta?Am aproape noua sute de ani.Nu-mi poti face fata!spuse.
Mi-am inabusit strigatele de durere.Auzeam cum mi se sfarama umarul.M-am straduit sa ma ridic si l-am pus cu spatele de dulapuri,aproape trecand prin perete.A ramas socat.Umarul mi se vindecase mai repede decat crezusem.L-am luat de gulerul tricoului.
- E...incredibil...ai...esti a naibi de puternica!spuse cand ii dadusem drumul din stransoare.
- Ma antrenez,am spus sarcastica iar el zambi ironic.
Incercase sa ma loveasca.Am fost mai rapida si m-am ferit,apoi i-am dat cu piciorul in burta si a zburat direct in laboratorul de chimie.M-am dus dupa el.
- Ce naiba esti?spuse ridicandu-se repede,apoi se lipi cu spatele de perete.
- O fata care te face praf,am spus ridicand din umeri.
M-am intors inapoi la Amy si i-am pus mana la gat.Nu mai avea puls.M-am concentrat si am incercat sa-i gasesc pulsul.Era in zadar.E moarta.Mai intai se sinucise.Vazusem urmele de cutit peste tot pe corpul ei si apoi am gasit cutitul in geanta ei.Pierduse prea mult sange.I-am descheiat hanoracul si am vazut cum isi gaurise singura stomacul si-un plaman.Imi pusesem mainile la gura,cat pe ce sa vomit.Nu-mi placuse prea mult de Amy,dar acum imi parea atat de rau.Blaze avusese dreptate.Vampirii sunt necrutatori,rai si sadici.Adevarate creaturi malefice.M-am intors inapoi in laboratorul de chimie si Paul nu mai era.
- Te-am prins!spuse si am vazut un tarus iesind din stomacul eu.
M-am uitat spre el,apoi n-am mai vazut nimic decat intuneric.
  M-am trezit pe holul scolii,langa Amy.Aveam rana vindecata,dar ma durea gatul.M-am uitat in oglinda din dulapul meu si am constatat ca Paul imi bause din sange.Micile cerculete de pe gatul meu dureau atat de tare cand le atingeam.Am luat-o pe Amy in brate si am dus-o la familia ei.Le-am spus ca s-a sinucis si le-am aratat cutitul din geanta ei.Am plecat spunandu-le cat de rau imi pare pentru ea.
  In drum spre casa mi-am pus din nou mainile pe gat si deja se vindecasera.Aveam de-a face cu un nou vampir,si e mai puternic decat Victor.Nu stiu cum ma voi descurca singura cu el si mai trebuia s-o apar si pe Debbie de el.Daca ii spun adevarul s-ar putea sa nu ma creada.Stiu ca pe ea n-o poate constrange...si ma tem c-a reusit.A constrans-o inca de cand a invitat-o in oras.Orice i-as spune acum nu ma va crede.La naiba cu el!Acum va fi si mai puternic din cauza mea!Cat uram ca nu fusesem atenta atunci.Cand am ajuns acasa,m-am speriat cand am aprins lumina si-am vazut-o pe Alexandra stand pe canapea.
- Oh,Doamne!Nu mai face asta!am spus punandu-mi mana pe inima sa vad daca mai e acolo.
- Pentru cineva care e pe jumatate vampir,esti destul de fricoasa,spuse razand.
Se juca cu o suvita din parul ei blond.
- Poate pentru ca am fost atacata de un vampir,am spus dandu-mi jos maieul alb care era patat de sange.Cand parintii lui Amy m-au intrebat ce e cu sangele de pe maieu am spus ca e de la Amy si nu cred c-am fost prea convingatoare.
Alexandra s-a ridicat de pe canapea.
- Sa nu-mi spui ca nu l-am omorat pe Victor,spuse ea bulbucand ochii.
- Nuu...doar i-ai scos inima,am spus.
- Ah,da,spuse.
- De data asta e unul venit din Italia si il cheama Paul,am spus.
Am vazut cum a intors capul in alta parte.
- Nu ma gandeam ca va veni aici,spuse in soapta,desi am auzit-o multumita auzului de vampir pe care-l aveam.
- Il cunosti?am intrebat-o.
- E creatorul meu.El e cel care m-a transformat,a spus trantindu-se pe canapea.
M-am tinut de perete pentru c-am simtit cum mi se inmoaie genunchii.
- M-a transformat acum 260 ani,in Florenta,Italia.Tatal meu si cu mine eram in vizita la bunica.Imi amintesc ca m-am dus in gradina pentru ca mi se paruse ca aud un caine latrand.Am iesit si l-am vazut.M-a constrans sa merg cu el,apoi m-a transformat,spunandu-mi ca si tatal meu e un vampir.Am cutreierat ceva timp in Italia cu el.M-a invatat cum sa vanez,si cum sa-mi controlez foamea.Nu mi s-a parut un tip atat de rau dar cred ca s-a schimbat,spuse.
Se pare ca avem o problema aici.
- Cand l-am intalnit pe Mike,l-am transformat pentru ca il iubeam.Se pare ca Paul l-a mintit pe tata ca vreau sa fug cu Mike si asa a incercat sa ma omoare.Mike a scapat iar eu l-am omorat pe tata si pe ceilalti soldati din acea tabara.L-am cautat pe Mike tot timpul,apoi cand am ajuns in Texas,l-am simtit si asa am ajuns sa-l ucid pe Victor,mi-a spus.
Nu stiam ca Alexandra poate fi asa sensibila.Am imbratisat-o.
- Nu stiam c-ai trecut prin atatea.Si Mike te-a cautat tot timpul.Il vedeam cat de trist era cand intra pe geam in camera mea si-mi povestea ca a cautat prin toate coltisoarele oraselor.Te-a crezut moarta tot timpul din cauza ca Victor il mintise ca nu mai traiesti,i-am spus.Ce-am putea face?
- Sunt singura care l-ar putea distruge.Din moment ce e creatorul meu,ii stiu toate slabiciunile si ceea ce poate face,spuse.
- Am sa vorbesc cu Sidney,am spus luandu-mi un maieu curat.
  Era aproape trei dimineata iar eu eram in drum spre barul lui Sidney.Nu era foarte departe de unde stateam eu.Am intrat prin fata si am incercat sa ignor barbatii de-acolo care intorceau privirile dupa mine,doar pentru ca purtam pantaloni scurti.Inca nu plecase de la birou,si cand am intrat era si Bobby acolo.
- Rachel?Ce faci aici atat de tarziu?spuse ridicandu-se de pe scaun.
- Am fost la o petrecere data de scoala si am fost atacata de un vampir,care a ucis una din prietenele mele,am spus.
Ii facu semn lui Bobby sa iasa.Dupa ce iesi,Sidney se incrunta.
- Cum il cheama?ma intreba.
- Paul,am spus asezandu-ma pe canapea.
A ramas cu gura cascata.
- Cum de-a venit aici?spuse ridicandu-se din nou de pe scaun.
O vedeam cat de tensionata era.
- Il cunosti?am intrebat-o.
- Da...e...e creatorul meu...cel care m-a transformat in seara cand am fugit de-acasa,spuse.
- Dar...e si creatorul Alexandrei...cum se poate?
- Stiu...poate crea mai multi vampiri,spuse.Ce vrea?
- Sangele meu...si deja l-a luat,am spus crezand c-o sa ma omoare.
- Ce-a facut?spuse furioasa.
- Am incercat sa-i tin piept dar e mai puternic decat mine.M-a injunghiat cu o coada de matura rupta si apoi cred ca a baut din sangele meu pentru ca atunci cand am fost din nou constienta aveam urme de muscaturi pe gat,am spus incercand s-o calmez.
- Ai dreptate...e un vampir de 900 de ani.Un semi-vampir nu-i poate face fata.Scuze!imi spuse.
Am ridicat din umeri.
- Ma gandeam ca tu si Alexa ati putea lupta impotriva lui,din moment ce sunteti "progeniturile" lui,am spus.
- Sa stii ca e o idee buna.Sa-l cautam acum!spuse si ma lua de mana.
Ii spuse lui Bobby ca avem ceva treburi de fete si-l saruta pe obraz,dupa care iesiram pe usa din fata.Dupa ce ca mai aveam si un vampir batran pe cap,ne mai trebuia si o armata de demoni in fata barului.Cred ca erau vreo treizeci.
- Uite cine-a venit,spuse unul din ei.
Sidney zambi.
- Aveam nevoie de forte proaspete.Cine e primul?spuse lingandu-si buzele.
Demonii facusera un pas inapoi.Se uitasera inspaimantati la Sidney apoi o luara la fuga.
- Retragerea!tipa unul din ei.
- Treaba voastra...daca fugiti,ma veti provoca!spuse apoi ii musca de gat pe fiecare fara macar sa oboseasca.
Chiar daca avea 307 ani,era puternica,rapida,si foarte infometata.Ma gandeam cum de nu explodeaza de la atata sange.
- Sunt...morti?am intrebat-o.
Isi sterse sangele de la gura.
- Da...absolut toti,spuse.
- Si...ce-o sa faci cu ei?am intrebat.
- O sa dispara in cateva secunde,spuse.
Si avusese dreptate.Se facusera pulbere de praf.
- Vezi?spuse ridicand din umeri.
  Sidney o fi noul meu protector,dar imi era mult mai frica de ea decat Paul.Ucisese treizeci de demoni in cateva secunde.Inca nu-l gasisem pe Paul.Cred ca cutreieram orasul de vreo ora.Ar fi trebuit sa-i simta prezenta.Imi era somn si nu mai aveam nici un chef sa caut.Am simtit pe cineva in spatele meu si cand m-am intors,m-am trezit trantita la pamant.Cand m-am ridicat Sidney maraia la Paul.
- Ai ramas la fel de frumoasa,Sidney,spuse apropiindu-se de ea.Sidney l-a lovit intre picioare apoi l-a prins de gat si a inceput sa-l stranga.
M-am ridicat si m-am scuturat de praf.
- Rachel,fugi!spuse Sidney.
Paul scapa si o trase de par.Mi-am folosit puterile ca sa pot alerga mai repede.Insa,ma ajunse din urma.Nu apuca sa puna mana pe mine ca Sidney il lovi cu piciorul in spate.Avea coltii scosi si era mai furioasa decat am vazut-o vreodata.Am luat-o din nou la fuga si m-am uitat in spate.Apucasem doar sa vad ca Paul ii rupse jacheta lui Sidney iar ea ramasese doar intr-un top rosu.Ma dureau picioarele.M-am catarat pe o cladire.M-am uitat sa vad pe unde sunt ei.Dadusem de Sidney care era ciufulita si topul ei era plin de sange.Nici urma de Paul.
- Ma cautai?il aud spunand.
Nu m-am intors sa ma uit la el.Am sarit pe cealalta cladire dar m-a prins.M-a strans in brate si mi-a dat gatul pe spate.Oricat ma zbateam nu puteam scapa din stransoarea lui.
- Mirosi asa frumos,spuse apoi isi infipse coltii in gatul meu.
Am dat din picioare incercand sa-l lovesc.Fara folos.
Incetase.Alexandra ii scosese inima.Mi-a dat drumul si Sidney m-a prins in brate.
- Esti bine acum,imi sopti si ma saruta pe frunte.
Ma uitasem la trupul lui Paul care ramasese surprins.Acum pielea ii era de culoarea pietrelor.Alexandra ii duse trupul pe pamant,ii rupse corpul si-i dadu foc.Le vazusem pe amandoua plangand.
- De ce...
- A fost creatorul nostru...noi am fost sange din sangele lui si chiar daca nu vrem sa plangem...tot o facem,imi spuse Sidney lasandu-ma jos.
Inca nu puteam sa ma tin bine pe picioare.Ma ustura atat de tare gatul.Am pus mana la cele doua gaurele rosii si inca nu se vindecasera,dar usturau ca naiba.Sidney si Alexandra m-au adus acasa.Oricat m-am rugat de Sidney sa nu ma ia in brate,a facut tot ca ea.M-a asezat pe canapea si a oftat.
- N-am crezut ca va fi atat de greu sa am grija de tine,spuse incrucisandu-si mainile la piept.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Sper ca n-o sa mai intri si in alte necazuri,spuse plecand.
Am ramas doar cu Alexandra care a ridicat din umeri.Mi-a adus o perna din dormitor si mi-a pus-o sub cap.Mi-a zambit si pe urma a plecat.
 
  Bine,prima mea zi de vacanta a inceput prost.Mai intai,o gasesc pe Amy moarta,care apropo,a fost inmormantata astazi,si atacata de un vampir.Cand i-am spus lui Debbie adevarul despre Paul nu-i venea sa creada cat de proasta fusese si nici mie nu-mi venise sa cred cat de fraiera fusesem sa cad in capcana lui.Connor ramasese tot la Debbie.Si Raymond mi-a spus ca s-a mutat inapoi la tatal lui.Acum ii revenise memoria,ma rog,nu toata si Jessie locuieste pe cont propriu.Vorbisem cu ea la petrecere si imi spusese ca parintii ei i-au cumparat un apartament pentru ca nu suportau ideea ca fiica lor sa locuiasca la altcineva.Inca erau speriati de ea pentru ca se putea transforma in varcolac,si sper ca se vor obisnui cu asta.
  Astazi sunt singura acasa si ma plictisesc.Parca era mai bine cand mergeam la scoala.Neah...e mult mai bine acasa,luand in considerare faptul ca m-am trezit la pranz.Neavand ce sa fac,am cautat rolele si am iesit prin parc.Nu mai fusesem de mult timp sa ma plimb cu rolele.Cred ca de cand eram cu Ryan,in clasa a opta.Inca ma gandeam la Amy si la faptul ca Paul a facut-o sa se sinucida.Poate ca fusesem mereu rivale dar am avut si momente bune alaturi de ea.De exemplu,in clasa a saptea am lucrat cu ea la multe proiecte,insa din a opta am inceput sa nu ne mai intelegem atat de bine.
  M-am asezat pe o banca.Exista si posibilitatea ca Bruce sa-l fi chemat pe Paul.Aveam impresia ca nu se va opri pana ce nu il vom ataca.Aveam de gand sa fac asta in curand.Ma saturasem sa-mi atace prietenii.Mai intai Raymond,pe urma Travis,acum Amy...cine mai urma?

Informatii noi

  M-am gandit ca poate ati vrea sa aflati mai multe despre trecutul lui Connor pentru ca am unele idei,asa ca ce-ar fi sa scriu despre el?Desigur,daca sunteti si voi de acord puteti sa-mi spuneti pe Facebook( http://www.facebook.com/chocolate.addict86 ) sau pe adresa mea de e-mail: black.wonderland@yahoo.com sau in caz ca aveti id-ul meu imi puteti spune pe messenger sau puteti lasa un comentariu :D.

Capitolul 5

- Uite ce-am gasit!spuse Connor aratandu-mi un catelus atat de dragut incat imi venea sa-l strang in brate si sa nu-i mai dau drumul,si o pisicuta cu atat de multa blana incat nici nu-i zaream ochii.
- Ce draguti sunt!Unde i-ai gasit!l-am intrebat luandu-i pe amandoi in brate.
- Erau in apropierea casei,a spus.Erau amandoi intr-o punga pe care scria:"Va rog,aveti grija de ei,pentru ca noi nu putem!"
Erau atat de draguti.Totusi nu ne puteam hotara ce nume sa le punem.In cele din urma,pisicutei i-am spus Puffy pentru ca era atat de pufoasa si avea blana la fel de alba ca zapada,iar pe catel l-am numit Cho,pentru ca avea blana de culoarea ciocolatei.Am fost pana la magazin sa le cumpar mancare si lapte pentru Puffy.Speram doar ca Raymond nu-i va manca.Dar nu cred ca le putea rezista la cat de frumosi erau.
  Connor se juca cu Cho cand eu am ajuns cu mancarea.Facusem bine ca le cumparasem si castroane pentru mancare.Nu puteam sa le rezist,erau asa de draguti.Sincera sa fiu nu mai vazusem animale atat de dragute ca ei doi.Poate doar in pozele pe care le vedeam pe net dar eu am doua exemplare din ceea ce se poate numi:"Nu-mi poti rezista!" si eram mandra de ei.Pana si Eliott si sora mea i-au adorat.Eram bucuroasa sa aflu ca Eliott incepuse deja sa vorbeasca cat de cat si mai crescuse de cand nu-l mai vazusem.Scott imi spusese ca din cauza ca este varcolac se dezvolta mai repede decat ceilalti copii.
  Nu mai era mult pana cand se termina scoala si venea vacanta de vara.Incepusem sa ne cautam slujbe si eu deja gasisem.Ma angajasem ca,chelnerita la restaurantul meu preferat unde scria ca angajeaza pe timpul veri elevi de liceu intre cincisprezece si optsprezece ani.Si ma bucuram ca,in sfarsit,Connor si-a luat permisul si mama lui i-a dat masina ei veche si si-a luat alta noua.Doar ca el conducea de parca eram la curse ilegale.Cand mergeam la scoala ma simteam exact ca in Fast and the Furios,la propriu.Insa,imi placeau privirile invidioase ale lui Amy si a gastii ei,din care Maddison nu mai facea parte,si chiar sunt bucuroasa de asta.Nu stiusem ce fusese in capul ei inainte,dar ma bucuram ca suntem din nou prietene.Din cate imi amintesc ea e cea care mi l-a prezentat pe Berry cand eram la gradinita.
  Dupa ore,abia asteptam sa ajung acasa sa ma joc cu micutii Cho si Puffy.Sidney a incercat sa le bea sangele cand venise ultima data pe la mine,insa,Bobby s-a jucat cu ei frumos si el a fost singurul care a putut-o opri.Le-am dat de mancare,apoi am mancat si eu cu Connor.Invatasem si eu sa gatesc dar nu foarte bine.Ma pricepeam mai bine la prajituri si la fursecuri,dar bineinteles ca nu puteam manca mereu,dar lui Connor ii plac,asa ca fac din ce in ce mai des,si mai mananca si Puffy din ele pentru ca se suie pe frigider.Inca,ma mai gandeam la ceea ce-mi spusese Miranda si ma gandeam daca Connor stia.Pana acum nu-i spusesem nimic.Ii spusesem lui Debbie,matusei Charlene si Adelei.Apropo de Adele,e fericita ca Travis a iesit din spital,si mai ales datorita sangelui meu.Asa ca m-a dus la mall si m-a pus sa-mi aleg orice haine vreau pentru ca i-am salvat viata lui Travis.Oricum,sincera sa fiu,la ce rani avea,chiar avea nevoie de sangele meu si in plus daca ar mai fi stat mult in spital ar fi murit cu siguranta.
  Imi place sa stau cu Debbie si Adele.Acum ca Adele e la liceu si e mai mare putem vorbi despre orice cu ea.Nu se sfieste nici macar putin.Doar ca a devenit mai vorbareata ca inainte.Oricat de mult as fi stat cu ele tot nu puteam uita ceea ce Miranda spusese.Ce fel de ritual?Desi sunt o fiinta supranaturala(bine,pe jumatate om),nu inteleg aceasta lume!Bine ca cel putin o am pe Debbie si pe matusa ei care au tot felul de carti unde poti gasi orice detaliu.Asa ca am decis sa cercetez.Dupa ce ele au adormit,eu m-am furisat usor din camera si mi-am folosit puterile de vampir ca sa fug repede pana la subsol fara sa ma auda nimeni.
  Am cautat in fiecare carte si cu ocazia asta am mai aflat si cate ceva despre mine.Acum imi dadusem seama de ce Victor imi vroia sangele.Vampirilor le dadea puteri infinite,si nu puteau fi ucisi de orice fel de obiecte ascutite din lemn,si vazusem ca inainte,oamenii foloseau sange de semi-vampir pentru a vindeca boli,dar oamenii aceia erau considerati vrajitori si erau arsi pe rug.Imaginile acelea m-au infiorat de-a binelea.Si mai scria ca nu voi imbatrani niciodata,intocmai ca un vampir(asta nu stiam).Asta explica de ce mama arata tot ca la douazeci de ani,si are patruzeci si noua.Deasemenea,mai scria ca pot dobandi si puteri gen: sa citesc ganduri sau sa fiu medium,dar asta se intampla doar daca ucid un vrajitor care are aceste calitati.Nu,nici nu ma gandesc la asta.Am reusit sa-mi gasesc si familia.Citisem tot despre William Sampson si copiii lui Kylie Sampson si Jordan Sampson,care devenisera semi-vampiri fiind blestemati de Anne-Lynn James(mama lor) si Kylie daduse nastere unor copii semi-vampiri care fusesera ucisi de...oh,Doamne!Tatal vitreg al lui Blaze a incercat sa-i rapeasca pentru a le lua sangele,chiar cand se jucau in curtea casei.Dar au supravietuit pentru ca Kylie l-a vazut la timp si l-a oprit.Iar pe urma,fata cand a crescut s-a casatorit de tanara si a dat nastere altor copii,si tot asa.Insa,numai unul dintre ei era puternic.De regula,cel ce era mai mic.Ca de exemplu,eu.Acum imi dadusem seama de ce varcolacii aia se speriasera de mine anul trecut.Simtisera ca eram foarte rea.Eu nu sunt asa,dar nimeni nu vrea sa ma vada cand sunt nervoasa.In fine,am lasat toate astea si am cautat incontinuare.Gasisem deja tot ce-mi spusese Debbie si Adele despre demoni,si am gasit o imagine foarte infricosatoare.Scria ca un demon intreg,caruia ii slabesc puterile se poate folosi de un descendent de-al sau pe care-l sacrifica pe simbolul diavolului(steaua aceea intoarsa parca) si asa isi va recapata puterile,insa fiul sau fiica va muri.Imi venea sa rup cartea in doua.N-am sa-l las sa faca asa ceva!Niciodata!Daca-as fi stiut unde s-ar afla m-as fi dus si l-as fi ucis.Chiar daca eram in pijamale.Am citit in continuare.Astfel de ritualuri mai avusesera loc.Ma cutremuram numai la gandul ca tatal lui Connor i-ar putea face asta.Nu pot sa-l tin legat pe Connor,dar nici nu pot sa-l las in bataia pustii.Chiar nu stiam ce sa fac.Am mai aruncat niste priviri prin alte carti.Cred ca o sa am cosmaruri cateva nopti la cate imagini si desene ingrozitoare am vazut.Nu stiu cum rezista Debbie,si mai ales Adele.
- Ce faci aici?o aud pe Debbie spunand.
Am inchis repede cartea.
- Nimic!N-am somn,am spus ascunzand cartea.
- Sa stii ca vad cartea,Rachel,mi-a spus aratand cu degetul spre mine.
Mda,nu ma pricep sa ascund lucruri.
- Esti ingrijorata,nu-i asa?zise,coborand scarile.
Am oftat.
- Am vrut doar sa aflu mai multe,am spus deschizand din nou cartea acolo unde ramasesem.
- O sa gasim noi o cale,Rachel!spuse,luandu-ma de dupa umeri.E si varul meu,si n-o s-o las pe Adele si pe matusa Charlene sa sufere!Stiu ca Bruce e unchiul meu,dar n-am sa-l las sa le faca asta!a spus cu o privire foarte serioasa.
Cand m-am uitat in ochii ei verzi,am vazut cat de serioasa e.
- Acum,hai sa mergem la culcare.Sunt sigura ca imaginile alea te-au inspaimantat,a spus zambind.
Am dat din cap aproband.Ne-am dus din nou in camera ei si ne-am suit in pat.Adele dormea fara nici o problema.M-am suit in patul mare a lui Debbie,care mirosea a...Berry.Ma intrebam de cand n-a mai schimbat asternuturile.Sau s-o fi impacat cu el fara sa-mi spuna?Aveam s-o intreb maine.
  La micul dejun,toate patru eram somnoroase.Eu nu prea dormisem aseara cu tot ce vazusem aseara in cartea aia.Aveam dreptate ca o sa ma afecteze.Tot ce visasem era simbolul ala si Connor mort.Nici acum nu puteam sa-mi sterg imaginea aia din minte.Ma dusesem sa ma imbrac in hainele mele de ieri,o camasa albastra cu patrate negre si pantaloni scurti din jeans,apoi m-am incaltat cu tenisii negrii de la Converse si am coborat inapoi in bucatarie,dar nu inainte de-a ma spala pe ochi si de a ma pieptana.Matusa Charlene face cele mai bune clatite cu Nutella.Sunt atat de bune incat te fac sa vrei mai multe.Imi pare rau ca Jessie n-a vrut sa vina cu mine.A preferat sa stea cu Raymond si Connor sa joace jocuri video.Oricum,ea e mai baietoasa decat mine,iar Maddison avea alte treburi.Trebuia sa lucreze la sala de bowling a tatalui ei.
  Cand am ajuns acasa,living-ul era un dezastru.Ambalaje de chipsuri,si doze de Mountain Dew si Pepsi erau intinse pe canapea.Raymond si Jessie dormeau pe jos si Connor era lungit pe toata canapeaua.Mi-am dat ochii peste cap si am luat trei cutii de pe jos si le-am aruncat pe rand in capul fiecaruia ca sa se trezeasca.
- Plec de-acasa o zi si deja e dezastru pe-aici!am spus punandu-mi mainile in sold.
Toti trei erau somnorosi.Connor cand m-a vazut a cazut de pe canapea.Nu m-am putut abtine sa nu rad.Dar pe urma dupa ce m-am potolit,am redevenit serioasa.
- Faceti curat!am spus lasand sa cada o cutie de Pepsi pe jos,apoi m-am am iesit din casa.
M-am intors dupa telefon si am luat niste bani.
  Sincer,nici nu stiam unde merg dar aveam chef sa merg la sora mea.Imi era dor de ea.N-o mai vazusem de cateva zile.Ajunsa la ea,il vazusem pe Scott jucandu-se cu Eliott.El m-a vazut si mi-a sarit direct in brate.
- Hei,micutule!am spus sarutandu-l pe obraz.
- Ma bucur c-ai venit.Trebuie sa plec la servici,spuse Scott.
- E ciudat...un varcolac avand un servici,am spus zambind.
A ridicat din umeri si a iesit pe usa.
  E atat de placut sa te joci cu Eliott.I-am dat sa manance apoi am construit cu el un orasel din Lego,iar lui i-a placut.Ma gandeam cum o sa fie sa am un copil.Sa ma joc cu el la fel cum ma joc cu Eliott,sa-i dau sa manance,si ma gandeam cat o sa ma scoale noaptea.Imi aminteam ce-mi spunea Elii.Cand era mai mic,Eliott o trezea in fiecare noapte si vedeam si eu cearcanele oribile pe care le avea.Poate nu voi avea copii.In orice caz,am abia saptesprezece,si mai e pana sa ma casatoresc si sa am copii.Mai intai trebuie sa am grija ca,Connor sa nu fie ucis de tatal sau si apoi sa ma gandesc la viitor.
  In cele din urma,Elii a venit acasa.Facuse cumparaturi.
- Rachel!spuse lasand cumparaturile in bucatarie,apoi veni si ma imbratisa.
- Buna,mami,ii spuse Eliott zambind.
Il lua in brate si il saruta pe obraz.Am zambit.
- Putem vorbi putin?am intrebat-o.
- Sigur.Eliott,joaca-te frumos pana cand mami vorbeste cu matusa Rachel,ii spuse Elii.
El dadu din cap aproband si isi vazu de treaba cu jucariile lui.
  Ii povestisem si ei tot ce aflasem,atat cat despre familia noastra cat si despre Connor.
- Oh,Doamne!spuse.
- Stiu.
- Ce putem face?m-a intrebat.
- Nu stiu.Putem astepta sa vedem care-i urmatoarea lor miscare.Deocamdata au facut doar doua victime,Raymond si Travis,dar nu stim unde locuieste,am spus.
- Da,ai dreptate,a spus ridicandu-se de pe scaun.
Am tacut amandoua pentru cateva secunde.
- Si...ti-ai gasit un servici?m-a intrebat punandu-mi un pahar cu Pepsi in fata.
- Da.Sunt chelnerita la restaurantul meu preferat,am spus luand o gura de suc.
- Acela la care mergeam mereu cu mama si tata?a intrebat.
- Da.E locul meu preferat unde am mers mereu cu Connor,si cateodata cu Debbie si Adele,am spus.
- Si sa nu uitam de Ryan,spuse zambind.
- Mda...nici nu vreau sa aud de el.Sper c-a fost ucis de Sidney sau oricare alt vampir,am spus.
Sincer,vroiam asta.
- Pai...s-a mutat din Trenton.Locuieste in Missisippi,spuse ea luand cutia cu inghetata,apoi a deschis-o si mi-a dat si mie o lingurita.
- Sa ramana acolo,nu-mi pasa!am spus luand o lingurita de inghetata.
Elii a ras.
- Imi amintesc cat de innebunita erai dupa el inainte,spuse zambind.
Mi-am dat ochii peste cap savurand inghetata de ciocolata.
- Si acum esti cu un semi-demon,a spus luand o lingurita de inghetata.
- Hei!Il iubesc pe Connor,am spus aratand cu lingurita spre ea.Daca Blaze n-ar fi venit...sau mai bine spus,daca Victor n-ar fi venit aici,atunci as fi trait cu impresia ca sunt om cand defapt sunt un semi-vampir.Si asa am ajuns unde sunt,am spus.
A oftat.
- N-am ce sa-ti fac,daca tu esti cea mai mica dintre noi,a spus ridicand din umeri.
Am ridicat si eu din umeri.Am mai vorbit cu ea ceva timp iar apoi am primit un mesaj de la Connor.Scria ca au facut curat si ca ma pot intoarce acasa.I-am spus lui Elii ca plec,apoi l-am sarutat pe Eliott pe obraz si el m-a imbratisat si l-am lasat jos.
 Casa era mai curata ca deobicei.Si-au cerut scuze pentru ca era dezordine si mi-au explicat ca aseara au stat pana tarziu si au adormit si au uitat sa faca curat.Nu s-au gandit ca voi veni pana sa se trezeasca.Le-am spus ca sunt multumita de ceea ce au facut si data viitoare ar trebui sa se trezeasca mai devreme si sa faca curatenie.Ca recompensa,i-am dus la film pe toti trei.
  Dupa film,eu si Connor am mers acasa,iar Raymond cu Jessie au ramas la mall.Imi era dor sa merg cu el la film,si ar fi trebuit sa petrec mai mult timp cu Connor pentru ca in curand scoala se termina si trebuia sa merg em la servici si probabil nu mai apucam sa ne vedem atat de des.

  Trebuie sa-i spun.Nu mai suport sa stau langa el fara sa-i spun nimic.Doar ca nu stiam cum sa incep.
- Stii...weekendul trecut cand m-am trezit asa deodata?am spus cu jumatate de gura.
- Mda...ce-i cu el?intreba.
- Ei bine...a fost ceva atunci,am spus.
S-a incruntat si s-a uitat la mine.
- Ce anume?a intrebat.
Imi cautam cuvintele.
- Miranda...a intrat in visul meu si mi-a spus tot felul de lucruri,am spus incruntandu-ma.
- Si tie?intreba mirat.
Stai putin...ce?
- Si...
- Da...a incercat sa ma convinga ca intr-o zi vei fi un vampir si ma vei ucide,spuse dezgustat.
- Scorpia aia...cum indrazneste sa se de-a drept mine?am spus putin furioasa.
Incercam sa nu ma gandesc la asta acum.Trebuia sa ma concentrez pe obiectivul meu.
- In fine...mi-a spus despre un ritual pe care tatal tau vrea sa-l faca sau ceva de genul,am spus.
S-a albit la fata.Am crezut ca se va infuria.Insa,a ramas calm.
- Am crezut ca o sa taca din gura,a soptit.
- Poftim?am intrebat surprinsa.
Cum adica sa taca?Adica eu mi-am facut griji degeaba?
- Stiam de asta,spuse.
- Adica o vei face?am intrebat furioasa,apoi m-am ridicat de pe canapea.
- N-am de ales!Demonii aia au facut deja doua victime,si nu vreau sa mai fie cineva ranit!spuse atat de calm incat am crezut ca e hipnotizat.
- De ce nu mi-ai spus?am intrebat.
Nu stiam de ce eram mai furioasa.De faptul ca nu mi-a spus sau de faptul ca avea sa se duca la tatal sau si sa fie sacrificat ca un miel.
- Pentru ca le-ai fi spus tuturor...si ai facut asta deja.In plus,n-am vrut sa te pun in pericol.Sunt mai periculosi decat crezi,a spus ridicandu-se de pe canapea.
- Nu-mi pasa de ei!Pot doar sa le rup gatul sau sa le smulg inima din piept si sunt morti!am spus.
Am tacut cateva minute.
- Pot avea incredere in tine?Sau nu?am spus trista.
- Rachel,eu...
- Nu...mi-a ajuns.E a doua oara cand ma minti,am spus,apoi m-am incaltat cu tenisii si am iesit din casa.
   Fir-ar!Eram atat de satula de toate astea!Ma mintise din nou si asta din cauza ca vrea sa ma protejeze.De ce?De ce?Ma pot descurca singura...sunt un afurisit de semi-vampir,la naiba!Am facut bine ca am plecat pentru ca daca-as mai fi stat putin timp cu el,nici nu stiu ce i-as fi putut face.N-o sa-l las sa faca ritualul ala!Niciodata!L-am pierdut pe Blaze,si nu vreau sa-l pierd si pe el.Ma uitam la masinile care treceau pe langa mine in timp ce mergeam pe trotuar...plangand.Nici macar nu suspinam,ci pur si simplu lacrimile curgeau pe obrajii mei.Nu stiam unde mergeam.Nu aveam o locatie precisa.Voiam doar sa ma indepartez de tot.Sa plec de-aici.Simteam cum vantul secetos de vara imi usca lacrimile pe obraji si-mi adia o caldura placuta prin par.As fi vrut ca tatal lui sa nu vina niciodata aici...sau mai bine spus,de ce nu e altcineva in locul lui?Ce tot spun?Sa nu fie nimeni in locul lui!
  In cele din urma,am mers acasa,dupa ce am cutreierat aproape tot orasul.Nu am vrut sa merg nicaieri.Nici la mall,nici la sora mea,ori la Debbie,ori la Sidney.Nu mi-a fost frica ca un criminal ar putea aparea dupa un tomberon si ar putea sa ma ucida pentru ca oricum n-ar fi apucat sa faca nici macar o miscare.Totusi,cand am ajuns acasa,Connor era intins pe podea.L-am controlat ca nu cumva sa nu aiba vreo rana,dar n-avea nimic.Cred ca l-am muscat de cateva ori de mana dar nu s-a intamplat nimic.
- Nu are rost,o aud pe Miranda spunand.
M-am ridicat de pe jos.
- Ce i-ai facut?am spus furioasa.
- Eu,nu i-am facut nimic!Tu i-ai facut,spuse zambind.
Nu intelegeam ce spune.Stai...am uitat ca poate sa-mi citeasca gandurile.
- E in procesul de transformare...si s-a declansat datorita tie.Multumim!Bruce va fi foarte multumit,spuse zambind apoi pleca.
M-am prefacut in stana de piatra.
- Ce-am facut?am spus infigandu-mi mainile in par.

Capitolul 4

   Dupa toate cate se intamplasera ieri,nu-mi venea sa cred ca inca nu innebunisem.Adica,am crezut ca Alexandra,blonda minunata cu ochi albastri,iubita lui Mike,si deasemenea un vampir de doua sute saizeci de ani m-a scapat de Victor acum un an,dar ma inselasem.El nu trecuse de cealalta parte pentru ca voia sa se razbune pe mine.De ce viata mea era normala inainte?Iar acum sunt atacata de "fantome-vampir",asa cum le-a numit Debbie.Nu spun ca nu mi-a fost frica.As fi facut pe mine daca nu as fi vazut atatea in doi ani.In plus,am un iubit semi-demon(nu ca eu as fi mai normala,sunt semi-vampir),care e pe cale sa devina...
- Demon intreg?intreb eu aproape inecandu-ma cu apa.
A dat din cap strangandu-si buzele.
- Nu e ca si cum as vrea asta dar...mama si Debbie au cautat prin toate cartile lor vrajitoresti sau orice or fi ele,si mi-au spus ca toate schimbarile ca culoarea parului,isi lua o suvita intre degete,puterile mele,la care se adauga si controlul focului si cred ca vor urma si altele,au legatura cu transformarea,spuse.
- Cum ar fi invulnerabilitatea la luna plina?am spus ridicand din umeri.
- As vrea eu,a spus zambind.
- Sa stii ca ar fi o idee.Nu-mi place cand pleci pentru ca nu vrei sa-mi faci "rau",si Raymond pleaca pentru ca trebuie sa alerge cu Berry,Jessie si ceilalti din haita lor dupa iepuri si poate se scalda si in lacul Delaware,am spus asezandu-ma cu coatele pe barul de la bucatarie.
Si-a pus mainile(pe care avea manusile pentru cuptor) in sold si si-a ridicat sprancenele.Am ridicat din umeri si am zambit.
- Desi ai putea sa nu mai pleci...as putea sa ma apar singura.Am invatat sa-mi folosesc puterile de vampir gratie surorii mele,asa ca doar as putea sa te musc si ai sta cuminte,am spus razand.
El doar a zambit in timp ce eu ma prapadeam de ras.
- Ar fi chiar amuzant...si dureros...pentru tine,am spus razand din nou.
Si-a dat ochii peste cap si a dat din cap.
  Ma gandeam la petrecerea fetelor.Era diseara si sunt sigura ca nu vom avea dansatori.Debbie m-a asigurat de asta.Nu inteleg de ce ii place asa de mult sa fie organizatoare sau sa se ocupe cu decoratiile.Mie nu mi-a placut niciodata.Cred ca din cauza ca sunt prea lenesa.Oh,si sa nu uit...clasa noastra a castigat premiul de popularitate.Cred ca mai mult din cauza mea.Acum imi dadusem seama de ce Debbie si Amy ma impinsesera in centrul lor.Aveam sanse sa castigam datorita mie.Cam egoist din partea lor.Defapt,cine nu ar vota o fata pitica(cam de 1,64),de saptesprezece ani,cu ochi albastri ca cerul si par saten inchis?Pana si eu m-as vota(sunt cam narcisista,stiu).
- Doar am glumit!Nu te-as musca niciodata,am spus ciufulindu-i parul des si negru.
S-a incruntat.
- Nu ca n-ai avea un gust bun,am spus ca sa ma apar.Dar pur si simplu n-as face-o.
Nu i-as face niciodata nimic lui Connor.Indiferent de situatie.
  Dupa ce am mancat de pranz,am spalat vasele pentru ca era randul meu.Vazusem cosul de gunoi plin.Connor statea pe canapea si se uita la televizor.
- Connor,poti duce gunoiul?l-am intrebat stergandu-ma pe maini.
- Nu acum!spuse.
Mi-am dat ochii peste cap si am decis sa-l duc eu.Insa,il vazusem venind.Am vrut sa-i fac in ciuda asa ca nu l-am lasat sa-mi i-a sacul din mana.
- Da-i drumul!mi-a spus tragand putin de el.
- Nu!i-am spus scotand limba la el.
Am sfarsit prin a ne certa copilareste pe un sac de gunoi.Ne-am batut pe el pana cand eu l-am trantit la pamant pe Connor si l-am tinut de maini.
- Am castigat!am spus razand.
- Nu-mi vine sa cred ca am fost batut de o fata!a spus zambind.
- Sunt mai puternica decat tine...nu uita asta!i-am spus sarutandu-l.
- Daca n-as fi fost cu un baiat pana acum,as fi vomitat!o auzisem pe Debbie spunand.
Debbie statea rezemata de perete cu mainile incrucisate la piept.Ne-am ridicat de pe podea si Connor a luat sacul de gunoi si a iesit prin usa de la bucatarie.Ma intrebam ce vroia Debbie.Si cum de nu am auzit-o intrand.Defapt,cu "joaca" pe care am avut-o cu Connor n-as fi avut cum sa o aud.
- Ce te aduce pe aici?am intrebat-o.
- Am vrut sa vad ce faci.Aseara pareai putin...suparata,dar vad ca astazi ti-ai revenit,zambi,daca ma intelegi,mi-a spus dandu-mi cu cotul in umar.
Am zambit.Connor se intorsese de afara.Debbie s-a uitat in alta parte,la fel si Connor.Din nou intervenea acea problema.As fi facut orice numai sa le sterg prostia aia din cap.Nici macar nu-si mai vorbisera de atunci.Ce rost mai are sa ai verisori daca te porti de parca nu i-ai cunoaste?Trebuia sa fac cumva ca sa rezolve asta ei in loc s-o fac eu.I-am luat pe amandoi de mana si i-am dus afara.
- Hei!au strigat amandoi.
- Voi doi nu va intoarceti aici pana nu va rezolvati problema,e clar?le-am spus aproape intrand in casa.
- Dar...
- Nici un dar,Debbie!am spus intrand in casa.
I-am vazut stand afara,apoi au plecat impreuna.Oare oi fi facut o greseala?In fine...aveam sa vad ce se v-a intampla cand se vor intoarce.Ma enervasem de prea multe ori din cauza problemei lor.Poate daca as fi stiut ca e luna plina atunci,as fi oprit-o pe Debbie.Inca ii mai multumeam lui Berry ca imi spusese adevarul ieri si inca imi mai parea rau ca s-a despartit de Debbie.Nu parea sa sufere dar poate ca in interior o facea.O relatie de doi ani,e ceva.Imi auzisem telefonul sunand si m-am uitat la nume.Am raspuns.
- Hei,Adele!S-a intamplat ceva?am intrebat-o.
Plangea.
- Rachel...trebuie sa vii,acum!Travis a patit ceva ingrozitor!spuse.
- Cum...ce s-a intamplat?am intrebat incaltandu-ma cu tenesii.
- Poate veni si Debbie?Pentru ca,fratele meu nu raspunde la telefon!a spus suspinand.
Fir-ar!Nu mi-am dat seama sa-i dau telefonul lui Connor.
- Sunt cam ocupati...trebuie sa-si rezolve niste probleme personale,am spus iesind pe usa apoi am incuiat-o.Vin imediat!Unde esti?
- La spital.Te rog grabeste-te!a spus inchizand.
Am fugit cat am putut de repede.Nu am avut timp sa stau la semafoare si am avut noroc ca nu prea treceau masini.Oricum,daca ma calcau,nu muream.
   Cand am ajuns,i-am cerut asistentei sa-mi spuna in ce camera este Adele.Dupa ce a cautat pe calculator si mi-a spus am mers cu liftul pana la etajul al treilea.Intrasem in camera si cand l-am vazut pe Travis conectat la aparate,si cu o punga de sange conectata la venele de la mana dreapta am simtit cum mi se inmoaie genunchii.A trebuit sa ma sprijin de usa pana mi-am revenit.Adele statea pe un scaun langa pat si plangea.Am apucat-o de umeri si am imbratisat-o.Am luat un scaun si m-am asezat langa ea.
- Ce s-a intamplat?am intrebat-o luandu-i mana intr-ale mele.
Si-a tras nasul.
- Trebuia sa ma intalnesc cu el aseara si...l-am gasit plin de sange si abia mai respira.I-am facut o vraja ca sa il mai vindec si am putut vorbi cu el.Mi-a spus ca demonii i-au facut asta,desi nu stiam ce vroia sa spuna.Am sunat imediat la ambulanta si ma bucur ca vraja mea a tinut pana au ajuns ei,a spus plangand.
Probabil ca Adele i-a spus de existenta tuturor supranaturalilor din Trenton.Acum stiam cine ii facuse asta dar nu eram sigura daca si Raymond fusese atacat de ei.Nu-mi venea sa cred ca puteau fi asa cruzi.
- Sa speram ca va fi bine,am spus imbratisand-o.
- Mi-e asa de frica...nici nu stim unde sunt ascunsi,sau ce vor...nici nu stiu ce au avut cu Travis al meu...el e doar un om obisnuit,a spus stergandu-si lacrimile.
Cred ca vroiau sa ne avertizeze.Dar ce faceau ei se numea frica.Le e frica sa ne atace direct si atac oameni nevinovati ca Travis.Chiar daca nu-l cunosc foarte bine,nu vroiam sa i se intample nimic.
  Doctorul ii spusese mie si Adelei ca Travis isi va reveni greu si are nevoie de sange pentru ca a pierdut destul de mult.Ma gandeam ca as fi putut sa-i dau eu dar nu stiam ce efect are sangele meu asupra oamenilor.Desi,Adele ma rugase sa incerc.I-am spus sa inchida usa si am gasit o alta punga de sange intr-un dulap pe care am varsat-o in ghiuveta.Imi parea rau pentru cel care-l donase dar acum nu prea avea nevoie de sangele respectivului ci de-al meu.Am gasit o foarfeca ascutita intr-un sertar si m-am taiat la incheietura in timp ce Adele se stramba.A durat ceva pana am umplut jumatate de punga.Am scos-o pe cealalta si am pus-o pe a mea.Nu aveam nici o grupa sangvina asa ca eram speriata.Corpul lui putea sa respinga sangele si sa moara dar n-a facut-o.Ba chiar ranile incepusera sa se vindece putin cate putin.Eu si Adele am oftat usurate.Eram ametita din cauza ca jumatate din sangele meu se afla in punga aceea.Cel putin salvasem o viata.
- Ai putea sa faci o profesie din donarea sangelui...e pur si simplu...magnific!spuse Adele vazand cat de repede se vindeca Travis.
- Mda...sa stii ca e o idee,am spus ganditoare.
Era o idee buna.Doar ca in scurt timp as fi ramas fara sange si as fi murit.
- Gandeste-te cate boli ai putea vindeca si cate vieti ai salva,spuse Adele aproape entuziasmata.
Imi amintisem de savantii de la acel laborator care au vrut sa ma captureze si sa faca experimente pe mine.Noroc ca Hailey si Blaze ma salvasera de ei.Sau poate in mare parte Hailey care aproape ii omorasera pe toti si atunci descoperisem ca Hailey era o necromanta si acei savanti facusera experimente pe ea.Incercam sa nu ma gandesc la asta.Travis aproape era vindecat.Atunci vazusem ca inima lui isi recapatase pulsul normal,dupa cum aratau acele aparate,si pielea lui era putin mai colorata.Deschise ochii si Adele il imbratisa.El ii spuse numele dar nu putea vorbi prea bine.Adele s-a uitat la mine si am ridicat din umeri.
- Nu cred ca il pot face sa vorbeasca mai bine,ranile inca nu sunt vindecate complet,am spus ridicandu-ma dupa scaun.
Si chiar asa era.Sangele din punga se consumase si el inca mai avea rani pe brate si pe picioare si piele smulsa de pe obraz(chestie care ma facea sa vomit).Adele s-a uitat la mine si in clipa aceea imi venea sa fug.In clipa asta privirea din ochii ei imi spunea ca nu-i pasa daca mor atata timp cat Travis traieste.Ceea ce insemna ca Adele si-ar fi dat viata pentru el.Nu vroiam sa stric asta,asa ca am mai pus sange in punga,in timp ce Travis se uita ingrozit.Se ridica in capul oaselor.
- Vrei sa spui ca sangele din punga aia era al ei?spuse furios.
- Da...dar e pentru binele tau,daca nu ti l-ar fi dat,te-ai fi recuperat greu,a incercat Adele sa-l linisteasca.
- Nu-mi pasa!Nu vreau sa moara din cauza mea!i-a spus el.Opreste-te!
Imi venea sa plang.Cuiva ii pasa daca mor donand sange.Insa,nu m-am oprit.Vazand ca nu fac ce zic eu,s-a smucit din bratele Adelei si m-a apucat de mana.
- Am spus sa te opresti!a spus tinandu-ma de mana in timp ce taietura mea se vindeca.
S-a uitat speriat la taietura mea care se vindecase.Mi-a dat drumul la mana.
- Ce esti tu?m-a intrebat.
Ups!La asta nu m-am gandit.Se presupunea ca trebuia sa stea intins pe acel pat,nu sa ma interogheze pe mine.Adele sigur nu i-a spus despre mine.M-am incruntat la ea si a ridicat din umeri.
- Semi-vampir,am spus.
A reactionat bine.Nu s-a speriat,nu a lesinat...a ramas doar stana de piatra cand a auzit.
- Si care e treaba cu sangele?Sper ca n-o sa ma transform in vampir,a spus vorbind mai repede decat am putut intelege.
- Pai...e o poveste foarte luunga!Si nu,n-o sa te transformi in vampir,stai linistit!l-am asigurat batandu-l pe umar.
- De ce?a spus el.
- Pentru ca sunt pe jumatate om,asa ca n-ai de ce sa-ti faci griji,i-am spus.
Am vazut cum juliturile de pe brate i se vindecau si pielea lipsa de pe obraz i se regenera.
- Mai,mai...se pare ca sangele meu e mai bun decat am crezut,am spus surprinsa apoi i-am pus mana pe obraz.
Travis se uita nelinistit la mine.Eram foarte aproape de el.Cand am vazut cat de geloasa era Adele,am facut un pas inapoi.L-am vazut pe Travis ca nu se simtea prea bine asa ca i-am facut semn lui Adele sa-l puna inapoi in pat.Am varsat sangele pe care il pusesem in punga in ghiuveta si am aruncat punga la gunoi.Adele ramase cu Travis iar eu am plecat facandu-i semn lui Adele ca o s-o sun mai tarziu.
  Pierdusem deja destul sange.Eram destul de ametita si vroiam sa ajung acasa.Doar ca ma speriase privirea din ochii lui Travis.Parea ca si cum...ca si cum...nu stia ce sa faca.Vroia sa fuga,sau sa moara...orice ca sa nu se mai afle in spital.
 Acum era mai grav ca niciodata.Demonii alesesera sa raneasca oameni ca sa ne starneasca.Dar de ce doar persoane dragi mie si lui Connor?Asta nu inteleg.Treaba e ca problemele se agraveaza.Hai ca...sa ranesti un varcolac e una,dar un om?Un om?Cat de josnic sa fii sa faci asta?Cat de fricos sa fii?
  Ajunsa acasa,am descuiat usa si m-am trantit pe canapea.Mi-am dat jos tenesii.Eram asa obosita.Nici macar nu stiam cat era ceasul.Desi,sa fiu sincera nu-mi pasa.
  Imi dorisem sa nu am vise insa am fost uimita cand frumoasa poienita s-a transformat dintr-o data intr-un desert.Era noapte si-mi era frig.Parca chiar ma aflam acolo.O vazusem pe fata demon cu care fusese Connor acum un an.Imi amintisem ca numele ei era Miranda.Ramasese aceeasi.Par roscat si ochi albastrii ca cerul.M-am ridicat de pe nisip.
- Mai,mai,mai...o avem pe salvatoarea de vieti aici!spuse punandu-si o mana in sold.
- Tu esti cea care i-a facut rau lui Connor acum un an!am spus incruntandu-ma.
- Si tu l-ai salvat...apoi el s-a indragostit de tine,sunteti impreuna iar vampirul a murit din cauza ca nu te poate avea deja stiu povestea Rachel!a spus plictisita.
Ma facea sa fiu atat de furioasa incat imi venea s-o ingrop de vie sub nisip ca sa fie mancata de scorpioni.
- Ai niste ganduri amuzante!a spus zambind.
Acum poate citi si ganduri?
- Am cam trei puteri.Pot controla focul,pot intra in visele oricui vreau si pot citi ganduri...super,nu?spuse.
- Esti al naibi de nenorocita,am spus.
Vreau sa ma trezesc!
- Din pacate nu poti,cat sunt in visul tau nu te poti trezi,a spus privindu-si unghiile.
Fir-ar!Si chiar vroiam sa scap de ea.Dupa ce ca i-a facut arsura aceea lui Connor acum un an,si multumita sangelui meu am reusit sa-l vindec,iar acum are tupeul sa intre in visele mele.Rase cand afla ce gandesc.
- Ce-a vazut la tine?E evident ca Lucy e mult mai buna pentru el,spuse.
Eu nu prea credeam asta.
- Nu prea crezi,nu?Ei bine...sa revenim la treburile noastre.Te intrebi probabil de ce am atacat varcolacul si pe acel om?spuse apropiindu-se de mine.
Incercasem sa-mi blochez gandurile.Si reusisem.Era putin nedumerita de ceea ce se intampla.
- Da,ma intreb,am spus incrucisandu-mi bratele la piept.
- E din cauza ca Bruce are nevoie de Connor,a spus asezandu-se pe nisip si eu am facut la fel.
- Cine e Bruce?am intrebat.
Eram sigura ca mai auzisem o data numele.In afara de Bruce Wayne,celebrul Batman din benzile desenate.
- Tatal lui Connor si sotul meu,a spus plimbandu-si degetul prin nisip.
Tatal lui Connor?Bleah...sotul ei.
- Si ce vrea de la el?am intrebat aproape furioasa.
- Pe el...vezi tu,Bruce are nevoie sa-si creasca puterile pentru ca este foarte batran,asa ca are nevoie de o ruda de sange iar singura ruda de sange este Connor,spuse.
Atunci imi dadusem seama ca nu o putea lua pe Adele din cauza ca ea este vrajitoare.
- N-o sa-l i-a pe Connor!O sa trebuiasca sa treaca de mine!am spus furioasa.
Imi venea s-o ucid chiar acolo.Coltii mei erau deja scosi.
- Nu inteleg de ce trebuia sa-i raniti pe Raymond si Travis!Nu v-au facut nimic!am spus ridicandu-ma in picioare.
- Defapt...varcolacul a atacat-o pe Lucy asa ca ea a trebuit actioneze iar omul a opus rezistenta in fata ei si a inca doi demoni,spuse zambind atat de sinistru incat coltii mei se retrasesera.
- Raymond nu ataca pe nimeni fara motiv!O sa va ucid pe toti daca trebuie!am spus furioasa apoi mi-am pus mana la gura nevenindu-mi sa cred ca acum aproape semanam cu Victor.
- Incearca!Oricum,demonii iti vor omora fiecare prieten unul cate unul,a spus repetand ferm ultimele trei cuvinte.
- De ce?De ce faceti asta?am intrebat.
- Pentru ca e vina ta ca,Connor nu mai asculta de Bruce si in plus avem nevoie si de sangele tau,spuse ridicandu-se de pe nisip si venind spre mine.O sa platesti cu vietile lui Berry,Debbie,Jessie,Adele si ce zici de micutul Eliott?spuse zambind.
Am lovit-o atat de tare incat am vazut cum ii zburasera cativa dinti.Era visul meu deci puteam face ce vreau.Asa ca mi-am imaginat cum este calcata in picioare de Connor,Debbie,Adele,Raymond,Berry,Jessie,Eliott,sora mea si Scott,si sa nu-l uit pe Travis.Ei toti strigau:"Mori si lasa-ne in pace!" in timp ce eu zambeam ca o proasta.Miranda tipa.Bine,acum eram prea sadica.
- Asa-ti trebuie!am spus apropiindu-ma dupa ce ei disparusera.
- O sa platesti...Rachel!Ai sa vezi!spuse incercand sa se ridice.
Am calcat-o pe cap si am afundat-o in nisip.Ma simteam mai bine ca niciodata facand asta.Am tras-o de par si ea aproape se inecase cu nisip.
- Spune-i lui Bruce...SA SE CARE!am strigat afundand-o cu capul in nisip.
Am calcat-o de mai multe ori afundand-o cu capul in nisip sperand ca la un moment dat o sa moara si in vis si in realitate.Eram satula de tot ceea ce-mi spusese!N-o sa-l las sa-l ia pe Connor si nici sa mai raneasca pe cineva.Imi ajunsese pana peste cap!M-am asezat pe nisip in timp ce ea scuipa nisipul pe care-l avea in gura.
- Ti-a ajuns,taratura?am spus luand niste nisip si aruncand in ea.
- Bruce o sa castige...ai sa vezi!spuse inecandu-se cu nisip.
- Eu o sa castig...ai sa vezi!am spus.
Nu stiam ce aveam sa fac exact dar mai aveam timp.Sunt sigura ca Bruce nu avea sa atace asa repede daca nu avea un plan.Simtisem o durere in stomac si vazusem sange.
  M-am trezit atat de brusc incat ii speriasem pe Connor si Debbie.Daca nu ma trezeam as fi murit acolo si probabil si in realitate.Pfff...scorpia aia!Cel putin inghitise destul nisip asa ca nu mi-a pasat de ce-mi facuse mie.Inca ma gandeam la ce spusese Miranda.Dar ce fel de tata si-ar folosi propriul copil ca sa-si recapete puterile?Cred ca nici unul.Ceva e in neregula aici...foarte in neregula.De ce dintr-o data te trezesti ca nu mai ai puteri si ti se pune pata pe fiul tau si te mai casatoresti si cu una de douazeci si patru de ani care desi s-a culcat cu fiul tau tu inca n-ai divortat de ea.Presupun ca asta era Bruce.
   Nu l-am cunoscut niciodata dar din cate imi spusesera matusa Charlene,Adele si Connor nu era un om rau.Ba chiar,matusa Charlene mi-a spus ca el fusese inca de la inceputul liceului indragostit de ea.Desi,acum ca Miranda imi spusese tot...imi dadusem seama ca el se casatorise cu matusa Charlene doar pentru a avea copii si spera ca poate unul din ei va fi semi-demon si va putea sa-si faca ritualul ala sau orice ar fi el.Si uite ca s-a intamplat sa aiba un copil semi-demon doar ca sunt si eu la mijloc si n-o sa las sa se intample nimic cu Connor si uite cum face Rachel treaba buna.Doar ca or sa ma ajute si ceilalti.Mai ales Adele.Deja imi imaginez ce macel o sa fie.
- S-a intamplat ceva?ma intreba Debbie si atunci am realizat ca stateam pe canapea in capul oaselor.
Am decis sa pastrez secret tot ce-mi spusese Miranda.Daca le spun acum sunt sigura ca nu vor sta degeaba.
- Nimic...doar am visat urat,am spus ridicandu-ma dupa canapea.
Connor se uita cu indoiala insa Debbie nu banuia nimic.Parea ca acum se intelegeau mai bine acum.Facusem o treaba buna chiar daca ii gonisem din casa.Era enervant ca de fiecare data cand Debbie venea,el ori pleca din living ori iesea cu Raymond.Asa ca acum nu cred ca va mai fi nevoie de astea.
- Deci v-ati rezolvat problemele?am spus incrucisandu-mi bratele la piept.
S-au uitat unul la celalalt.
- Da,au spus amandoi deodata.
- Ma bucur!Si sper sa nu se mai intample vreodata,am spus mutandu-mi degetul aratator de la unul la celalalt.
Deja inghitisera in sec.
- Glumeam,am spus razand.Nu...deci chiar stiu ca n-o sa se mai intample.
  Debbie a ramas cu noi la cina,si atunci venise si Raymond.Am mancat toti patru dupa care Connor a spalat vasele.Auzisem o mica bataie in usa si cand am deschis,Jessie statea in fata usii.Avea rimelul intins.Se vedea ca plansese.M-am uitat la Raymond.
- Ce i-ai facut?am spus aratand cu degetul spre ea.
El a ridicat din umeri si a venit langa mine.
- Ce s-a intamplat?a intrebat-o Raymond.
Si-a sters lacrimile.
- Parintii mei m-au dat afara din casa,a spus suspinand.
- Oh,Doamne!am spus si eu si Raymond.Cum s-a intamplat?
- Parintii mei m-au vazut transformandu-ma in curtea din spate si le-am explicat tot dar tata mi-a spus sa nu ma mai intorc la ei niciodata,a spus izbucnind in plans din nou.
Eu si Raymond ne-am uitat unul la celalalt.
- Poti sta la noi...chiar mi-ar trebui o fata pe aici,am spus imbratisand-o.
- Multumesc,Rachel!mi-a spus rezemandu-se cu capul de umarul meu.
Era mai inalta decat mine.Cred ca avea cel putin 1,70 fiindca era pana la umarul lui Raymond si el are 1,80,iar Connor are doar 1,76.Si cred ca eu si Debbie suntem cele mai pitice.Avem doar 1,64.
  Raymond a dus-o in camera lui si a ajutat-o sa-si scoata lucrurile din geanta pe care o avea.Imi imaginam cum era sa fi dat afara de parintii tai care nu stiau ca tu defapt te transformi intr-un lup mare la fiecare luna plina.In clipa asta ma bucur ca mama stia inca de la nastere ceea ce sunt.Doar tata nu stia ca familia Sampson este plina de semi-vampiri.Chestia cu varcolacii ma facuse sa-mi dau seama ca si Eliott se va transforma atunci cand va fi mai mare.Sper doar ca daca va avea o prietena si este luna plina...ar fi bine sa evite sa iasa cu ea.Asta daca nu o duce la un restaurant unde se serveste carne cruda de iepuri si caprioare.Am zambit cand m-am gandit la asta.
  Debbie plecase si ramasesem doar eu si Connor in casa.Raymond si Jessie plecasera si ei.Raymond chiar vroia sa o faca sa nu se mai gandeasca ca tocmai a fost data afara din casa parintilor ei.Sincer,la inceput nu ma asteptam ca va locui si Raymond cu Jessie aici.Insa,era placut sa ai colegi.Oricum,Raymond nu avea sa mai stea mult cu mine si Connor.Tatal lui a plecat din nou cu tatal lui Berry la o intrunire a sefilor de haita si lipsesc doar saptamana care vine.Ce e bine e ca Raymond si-a recapatat toata memoria datorita doctorului si vrajilor lui Debbie.Totusi,tatal lui vroia sa-l tinem sub supraveghere.Desi,nu puteam merge peste tot cu el.Ar fi fost stupid.Si oricum ne-ar fi simtit mirosul.
  Mi-am facut un dus si apoi i-am spus lui Connor sa mearga.Cand il vedeam imi venea sa-i spun tot ce-mi spusese Miranda.Dar imi era atat de frica ca va face ceva ce voi regreta incat am decis sa-mi tin gura inchisa.In schimb,l-am rasplatit cu inca o noapte ca cea de vineri.

Capitolul 3

Primul capitol din 2012!La Multi Ani!!Cand ma gandesc ca mai am de scris inca 17 capitole,si abia sunt la capitolul 3.Cel putin,ma bucur ca am cititori si nu le scriu degeaba.Lectura placuta!
------------------------------------------------------------------------------------
   Sa calaresti un varcolac era mai distractiv decat sa calaresti un cal.Sa simti vantul si racorea padurii era un lucru minunat.Raymond alerga repede,iar limba lui lunga imi atingea mana care se tinea de blana lui brun-roscata,dar nu-mi pasa.Connor se tinea atat de strans de mine incat am crezut ca o sa vomit tot ce mancasem la micul dejun.Debbie si Adele se tineau la fel de strans de Berry care era putin mai in urma,impreuna cu Jessie careia parea sa-i placa sa fie asa libera si daca ar fi putut ar fi alergat tot timpul fara oprire.
    Ma uitam cat de mult crescuse Adele.Avea cincisprezece ani acum si tot roscata ramasese,doar ca culoarea ochilor i se schimbase din maro in verzi.Devenise o vrajitoare mai puternica datorita mamei sale,Charlene,si a lui Debbie.Oh,da...si avea si un prieten pe care-l chema Travis,un skater,care o iubea foarte mult.
    Aproape ajunsesem la locul de intalnire al haitei.
- Nu mai pot!spuse Connor aproape sa vomite.
- Haide...esti barbat sau soarece?am spus sarcastica.
- Mi-as fi dorit sa fiu un soarece acum!spuse el.
Adele rase.
- Lasa-l in pace Rachel!Asa facea cand tata mergea prea repede cu masina.E o fobie de-a lui,mi-a spus ea.
    Dupa inca cateva minute,am ajuns la punctul de intalnire al haitei.Ne-am dat jos de pe Raymond ca sa se poata transforma in om...si cat ai zice peste era din nou in forma sa umana,si-mi ceruse hainele pe care le aveam in rucsac pentru el si Jessie.
    Daca va intrebati de ce eram aici,era din cauza ca Jessie avea sa fie admisa in haita tatalui lui Berry.Totusi,am ramas uimita sa vad ca ea era singura fata din toata haita(pentru ca mamele lui Raymond si Berry murisera acum doi sau trei ani intr-o lupta cu o haita rivala din Harrisburg,Pennsylvania).
    Tatal lui Berry a fost surprins sa o vada pe Jessie iar ceilalti baieti din haita(majoritatea sunt adolescenti,si doar trei sunt barbati)au ramas muti cand au vazut cat de frumoasa e,dar cand au perceput din privirea pe care Raymond le-a aruncat-o in semn de:"E a mea,fraierilor!Asa ca nici sa nu indrazniti sa va apropiati de ea ca va rup capul!"...s-au uitat in alta parte.
     Ma asteptam ca ceremonia sa fie una mai spectaculoasa dar nu fusese cine stie ce.A trebuit doar ca Jessie sa depuna niste juraminte.Ceva cu loialitate...bla,bla,bla...Apoi tatal lui Berry i-a testat agilitatea in lupta pe care a purtat-o cu Scott.Cred ca Elii o sa sperie cand o sa vada zgarieturile si muscaturile de pe spatele lui.Ma bucur ca l-a sfarsit in loc sa faca dragoste in fata intregii haite,a ales doar sa fie insemnata cu logo-ul haitei(la prima varianta ea a spus:"Decat sa o fac in fata voastra mai bine as manca zece iepuri!")
      Eram deja in luna mai.Mai era putin pana la petrecerile pe care liceul le organiza.Prima era cea a baietilor unde participa doar cei din clasele a zecea,a unspea si cei din ultimul an(bobocii din clasele a noua n-au voie sa participe dar in ultimii ani unii s-au furisat),si mai este si petrecerea fetelor,unde,deasemenea doar fetele din a zecea,a unspea si a doispea si e bine ca in cazul asta nici o fata dintr-a noua n-a incercat sa se furiseze.
      Nu asteptam cu mare nerabdare petrecerea dar trebuia sa particip de dragul lui Debbie.Ea ma invitase sa vin in seara asta.Imi spusese ca de data asta,petrecerea fetelor e inainte de cea a baietilor desi nu prea credeam asta.Am intrat prin spatele salii de sport.Debbie si celelalte fete din clasa mea erau acolo si mai erau si fetele de la celelalte clase.Debbie parea uimita c-am venit.
- Hei...pana la urma ai venit!spuse putin entuziasta.
- Da...cine ar rata o petrecere a fetelor?am spus nu prea entuziasmata.
- Petrecerea fetelor?Ha...cine ti-a spus asta?E petrecerea baietilor in seara asta!spuse Amy.
Debbie se uita in alta parte.
- Elisabeta I aici de fata te-a mintit!spuse Amy.
Am aruncat o privire de dupa cortina.Amy avea dreptate.Erau o gramada de baieti si ii zarisem si pe Raymond,Berry si Connor acolo.Bine,acum chiar eram furioasa pe Debbie.
- Cum ai putut sa-mi faci asta?i-am spus furioasa lui Debbie.
- Scuze...Jessica n-a mai vrut sa participe si ne trebuia o alta fata!Una sexy...asa ca tine!a spus ea in defensiva.
- Mersi de compliment dar...Connor e acolo si...
- Aaaa...deci de asta iti era frica?Saraca Rachel!spuse Amy razand.
Celelalte fete au ras dar nu si Debbie.Ma enervasem si mai rau acum.Am tras-o pe Debbie putin mai departe de Amy si celelalte fete.
- Da-mi costumul si-o sa dansez si la bara daca trebuie!Vreau sa-i inchid gura scorpiei aleia!i-am spus lui Debbie.
A zambit.
- Haide!mi-a spus si m-a dus in vestiarul fetelor.
     Imi aratase ce haine alesese.Imi daduse un maieu asemanator celor pe care le poarta jucatoarele de tenis,cu buricul gol,doar ca n-avea bretele,pantaloni scurti negrii,sosete peste genunchi si cizme cu sireturi.Si ca costumul sa fie complet,observasem ca pantalonii scurti aveau o coada de diavol,iar Debbie mi-a pus bentita care avea cornite de diavol.Parca era Halloween.
- De unde le-ai luat?am intrebat-o.
Nu mi-a raspuns.
- Sidney?am spus intr-un sfarsit.
A dat din cap aproband.Trebuia sa-mi dau seama pentru ca numai Sidney avea costume de astea(clientii aveau mereu preferinte).
    Celelalte fete au ramas cu gura cascata cand au vazut cat de bine aratam.Pana si eu eram uimita.
- Bine...trebuie sa ne schimbam si noi!le-a spus Debbie iar ele au urmat-o in vestiarul fetelor.
    Dupa cateva minute au iesit.Debbie era umpic timida dar i-am spus sa nu mai fie asa pudica.
- Hei...e totul...ok?il aud pe Connor spunand.
Rahat!Amy incepuse sa rada.Connor se uita uimit la mine nevenindu-i sa creada,si dupa privirea pe care o avea parea sa-i placa cum aratam.Ma inrosisem toata,si mai rau era ca Amy,Debbie si celelalte fete radeau.
- Cred ca o sa ma intorc inapoi la petrecere,a spus mergand cativa pasi cu spatele si aproape impiedicandu-se.
- Oh,Doamne!A fost prea tare!Cu siguranta,mintea lui dansa de bucurie!spuse Debbie razand si apucandu-se de umerii mei din cauza ca mai era putin si cadea de la atata ras.
- Da' de unde ti-ai dat seama?intreb eu.
- Fii serioasa!E varul meu!Il cunosc de cand aveam trei ani!spuse Debbie inca razand.
- Daca as fi fost in locul tau nu l-as fi lasat sa plece!spuse Amy razand.
     S-au oprit din ras dupa cateva minute.
- Ati terminat?am spus fara nici un chef.
- Da...da...
Mi-am dat ochii peste cap si m-am ridicat de pe scaun.
- Ok...noi o sa fim ultimele care intra pe scena.Fetele din ultimul an sunt primele,apoi cele de la clasele a unspea.Trebuie sa ne straduim ca sa obtinem cele mai multe voturi!ne-a spus Debbie.
Stai putin...voturi?
- E un concurs?intreb eu.
- Daa!Pentru cea mai inteligenta fata din clasa iti dai seama cam greu de unele lucruri!spuse Amy.
- Daca obtinem cele mai multe voturi putem castiga premiul de popularitate,spuse Debbie.
- Doar atat?E patetic!am spus incruntandu-ma.
Amy isi dadu ochii peste cap.
- Tu esti deja populara,asa ca nu-ti pasa!a spus Amy punandu-si mana pe umarul meu.
- Tu vorbesti?i-am spus.
A zambit.
- Te prinzi repede!spuse inca zambind.
Am oftat.
- Ce trebuie sa facem?am intrebat-o pe Debbie.
- Doar dansam pe melodia lui Avril Lavigne,"What the hell",a spus ea.
Cred ca ma descurcam cu asta,insa nu intelesesem de ce ma pusesera pe mine in fata lor.
    Am crezut ca n-o sa mai ies de pe scena aia.M-am schimbat din nou in hainele mele si cand sa plec,Debbie m-a oprit si mi-a dat costumul.
- Fa-i o surpriza lui Connor!O sa-i placa!mi-a spus facandu-mi cu ochiul.
- Dar Sidney...
- Daca il pastrezi tu,n-o sa se supere!mi-a spus.
Avea dreptate.Sidney devenise una dintre prietenele mele cele mai bune(dupa Debbie,bineinteles).Ea imi aducea tot ce vroiam fara ca macar sa-i cer asta.
    In drum spre casa,m-am oprit sa iau cate ceva de la hipermarket apoi am fost la mall ca sa mananc de la McDonald's pentru ca-mi era foame.Daca tot eram la mall,mi-am cumparat rochita alba de vara pe care o voiam de mult,doua tricouri de la New Yorker,doua perechi de sandale,o noua pereche de pantaloni scurti din jeansi de la H&M,un hanorac crem fara fermoar cu un cap de mort maro,si i-am luat si lui Connor doua tricouri negre(nu stiu de ce ii plac)cu imprimeuri cool,si o noua camasa in carouri tot de la New Yorker.
    Am plecat incarcata cu o gramada de pungi.
   Cand am ajuns acasa chiar ma bucuram ca nu mai era nici o ciudata asteptandu-ma.Connor inca nu venise de la petrecere.
    Trecusera cateva ore.In decursul lor imi facusem dus,ma spalasem pe dinti,ma imbracasem cu pijamalele si m-am asezat sa ma uit la televizor.Cand incepuse un nou episod din "Supernatural" primisem un mesaj de la Connor.Scria ca vine acasa.
     Ma gandisem la ce imi spusese Debbie.Asa ca m-am imbracat din nou cu costumul dar nu mi-am mai pus bentita si coada.
    Cand auzisem usa deschizandu-se,am fugit in camera noastra fara sa inchid usa.
- Sunt acasa!l-am auzit spunand plictisit.
Am inghitit in sec si am iesit din camera incercand sa par sexy.
- Cum a fost la petrecere?l-am intrebat.
Si-a lasat jacheta pe fotoliu apoi s-a intors cu fata spre mine.A clipit de cateva ori.
- Visez cumva?spuse incruntandu-se.
Am incercat sa zambesc provocator dar nu prea mi-a iesit.
- Nu,i-am spus mergand incet spre el.
Si-a muscat buza de jos.L-am trantit pe canapea.S-a ciupit de cateva ori de mana dreapta.Am zambit.
M-am asezat in poala lui.M-a tras mai aproape de el.Dupa cateva secunde m-a sarutat.Stiam amandoi ce vroiam.Mi-am plimbat mana prin parul lui,acum devenit negru ca si carbunele.Ma saruta pe gat.Cand mi-am lasat capul pe spate,mi-au iesit coltii de vampir fara sa vreau(am mai avut probleme din astea cand m-am mai sarutat cu Connor).L-am oprit.
- Ce s-a intamplat?m-a intrebat vazand ca-mi pusesem mana la gura.
- Coltii...au iesit din nou,i-am spus luand mana de la gura.
- Poate ar trebui...
- Nu!i-am spus,iar coltii se retrasesera.
Se speriase putin,dar pe urma a zambit.
- Avem...
- Da!i-am raspuns inainte sa intrebe.
M-a luat in brate.Inca ne sarutam.Am mers in dormitor si am incuiat usa.M-a trantit pe pat.I-am dat camasa jos apoi tricoul.El mi-a dat jos maieoul.I-am dat jos pantalonii si el a facut la fel.
     Fusese unele din cele mai bune seri.Nu ma mai gandeam la nimic in clipa aceea.Parca Connor reusise sa stearga tot din mintea mea.Imi placea asta.Defapt,daca ma gandesc mai bine,asta era si ideea.Cand faceai dragoste cu cineva,trebuia sa uiti tot si sa traiesti doar momentul acela.
    Dimineata,lumina soarelui care imi batea in ochi imi spunea ca e timpul sa ma trezesc.M-am uitat la ceas si era zece dimineata,si e sambata.M-am ridicat in capul oaselor inca adormita.Mi-am trecut mana prin parul meu ciufulit.
- Te-ai trezit?ma intreba Connor sarutandu-ma pe umar.
Am dat din cap somnoroasa.A zambit apoi s-a trantit din nou pe perna si si-a pus mainile sub cap.Am oftat si m-am ridicat din pat.M-am imbracat cu o pereche de chiloti curati,un tricou gri si am luat pantalonii scurti din jeansi de la costum care erau pe jos.El s-a ridicat din pat si a venit spre mine.
- Cine face micul dejun azi?m-a intrebat zambind.
Imi ridica tricoul cu degetele.I-am dat mana la o parte.
- Eu!Acum,pune niste haine pe tine!i-am spus zambind si batandu-l usor cu mana pe piept.
Am dat din cap si am iesit din camera.Baietii...da-le un deget si-ti vor lua toata mana.Uram cand facea asta,de parca o seara nu-i ajunsese.Am oftat si am scos painea de secara si cerealele Cini Minis din dulap,untul de arahide si laptele din frigider.Si ca sa fiu sincera...imi placuse la nebunie seara trecuta.Incercam sa ma concentrez mai mult la pregatirea micului dejun.Am incalzit laptele la cuptorul cu microunde si l-am pus peste cerealele din bol,apoi am pus niste unt de arahide pe patru felii de paine de secara.A iesit si Connor din camera.M-a luat de mijloc si m-a sarutat.
- Micul dejun arata delicios!a spus asezandu-se la masa.
Am zambit si m-am asezat si eu la masa.
      Dupa ce am terminat de mancat,am spalat vasele.E weekend si e abia inceputul lui mai.Ma gandeam sa petrec ceva timp singura astazi.Ma gandeam sa merg in poienita pe care eu si Mike o descoperiseram acum doi ani.M-am imbracat cu rochita alba pe care o cumparasem ieri si am luat o carte din biblioteca si am pus-o in geanta.L-am lasat pe Connor singur acasa dar a spus ca poate o sa mearga sa citeasca niste benzi desenate sau sa o sa mearga sa vada un film.L-am sarutat pe obraz cand am plecat.
      Era destul de cald pentru luna mai.Dupa cum spusesera la radio,erau cam douazeci si sapte de grade.Am avut ceva de mers pana in padure dar a meritat.Poienita era plina cu flori,probabil cineva le plantase acolo din toamna,iar majoritatea erau flori salbatice.M-am asezat printre ele.
     Brusc,mi-am amintit cand venisem cu Mike aici in drum spre depozitul abandonat ca sa-l "ucidem" pe Victor(incercare nereusita pentru ca aproape era sa fiu ucisa si am avut multe vanatai si un cucui urias pentru ca nenorocitul m-a izbit de podea).Mi-am amintit ca m-am certat cu Blaze din cauza ca am fost singura acolo si Mike incerca sa ne desparta pentru ca mai era putin si ne luam la bataie.Dar aveam si amintiri mai bune aici.Aici am descoperit ca Raymond si Berry sunt varcolaci si m-am reintalnit cu Raymond dupa noua ani de cand nu-l mai vazusem.Doar ca...in afara de amintirile astea...amintirile pe care le avusesem cu Blaze,fie bune sau rele imi revenisera in minte.Incepusem sa plang.Nu mai plansesem asa de rau de cand ma certasem cu Connor acum o saptamana.Inca eram furioasa pe mine pentru ca nu putusem sa-l salvez.
    Stateam intinsa cu fata spre cerul albastru de vara.Inchisesem ochii din cauza ca soarele imi batea in ochi si in acelasi timp imi ardea pielea.Deodata,simtisem ca cineva imi lingea obrazul drept.Am deschis ochii si lupul negru,mare,cu ochii albastrii se holba la mine.M-am ridicat in capul oaselor,iar el facu un pas inapoi.
- Hei,Berry...ce faci aici?l-am intrebat zambind si l-am scarpinat dupa urechi pentru ca stiam ca-i place asta.
N-a putut sa-mi raspunda pentru ca nu poate vorbi.S-a dus dupa un copac,a revenit la forma umana si s-a imbracat repede apoi a venit din nou la mine si s-a asezat jos,iar eu mi-am strans picioarele la piept.A stiut ca urma sa-i pun aceeasi intrebare si a raspuns inainte sa apuc sa-l intreb din nou.
- Chiar daca e ziua...imi place sa alerg dupa iepuri.Sunt mai activi ziua.Si mersi ca m-ai scarpinat dupa urechi,imi place si asta!spuse zambind.
Am zambit.
- Dar tu...ce faci aici?spuse.
- Pai...imi place sa vin aici.E cald,am spus.
- Cred ca nu e asta singurul motiv,a spus.
Mi-a pierit zambetul si m-am lasat cu capul pe genunchi.
- E singurul loc care-mi aminteste de Blaze si de toate lucrurile de acum un an,doi,am spus.
A inceput sa bata putin vantul.Lacrimile revenisera din nou.
- Ce-as putea sa fac Berry?Daca-as putea...as da timpul inapoi si l-as opri pe William sa se desparta de vrajitoarea Anne-Lynn si sa nu bea si sa nu-i omoare copilul si ea sa nu-l mai blesteme...si astfel Blaze n-ar mai fi intalnit-o pe strabunica mea si nu i-ar mai fi spus de mine si nici de sora mea si nici Victor n-ar mai fi venit aici si Blaze ar fi trait bine mersi,am spus plangand.
Berry m-a sprijinit de umarul lui.Acum intelegeam proverbul:"Prietenul la nevoie se cunoaste!".
- Daca nu ar fi venit Blaze aici,probabil n-ai fi aflat ceea ce esti si nici n-ai fi stiut ce sunt eu si Raymond,si nici nu i-ai fi cunoscut pe Debbie,Adele si Connor,a spus.
Avea dreptate.
- Acum...astea deja s-au intamplat,Rachel...nici tu,nici el n-a crezut ca se v-a intampla sa moara in lupta cu Victor.El ne-a spus ca trebuia sa moara din 1891 de cand suferea de scleroza,mi-a spus Berry.
- Tu de unde stii asta?am intrebat stergandu-mi lacrimile.
- El ne-a spus...inainte de a merge in Texas.A spus ca s-ar putea sa piarda si sa fie omorat,si ne-a spus sa nu-ti spunem nimic din toate astea pana cand totul revenea la normal si pana te vei linisti...a spus ca stie ca te vei invinovati pentru ca n-ai putut face nimic,si de aceea Hailey a vorbit cu el ca si fantoma si a spus ca te-a vazut invinuindu-te de atatea ori ca pierduse sirul,a spus.Ah,da...si el a intrat in visul tau!
Am ramas putin surprinsa.Iti multumesc,Hailey!
- Dar tu cum de ai retinut totul?l-am intrebat.
- Tu de ce crezi ca am note bune?a spus zambind.
- Oh,da...multumesc ca mi-ai spus tot,Berry!i-am spus imbratisandu-l.
- Pentru asta sunt prietenii!mi-a spus dandu-mi drumul.
Am zambit si m-am asezat din nou jos.
- Cu Debbie cum mai e?Daca tot discutam de iubiti,acum,am spus dandu-i cu cotul in umar.
N-a spus nimic cateva secunde.
- Ne-am desparit.Relatia noastra se racise si ne departasem unul de celalalt,a spus trist.
- Din cauza "problemei"?l-am intrebat.
Nu puteam sa-i spun altfel decat "problema".
- Nu...mi-a spus ca nu Connor a fost de vina atunci.Era luna plina,el a incercat sa se opuna iar Debbie i-a facut o vraja care l-a facut sa se supuna vrajii lunii pline si asta l-a facut sa...stii tu...
- Aflu lucruri noi astazi!am spus strangandu-mi buzele.
A dat din cap aproband.
- E bine ca mi-ai spus,Berry.Stiam ca,Connor nu ar face o prostie ca aia.Imi pare rau pentru Debbie!i-am spus imbratisandu-l din nou.
A incercat sa zambeasca.Era trist din cauza lui Debbie.Uitasem ca varcolacii se ataseaza prea mult de persoana de care sunt indragostiti sau o iubesc.
    Dupa ce am plecat din padure,am mers acasa la Debbie.Era cam trista dar cand m-a vazut,zambetul ei i-a luminat fata.
- Rachel!a spus imbratisandu-ma.
- Hei...ce faci?am spus.
- Nimic interesant...intra!mi-a spus dandu-se la o parte ca sa pot intra.
Adele ma imbratisa cand ma vazu(si eram surprinsa sa vad ca ma ajunsese la inaltime),si matusa Charlene facu la fel.Abia il observasem pe Travis,care era pe canapea si-mi facuse doar cu mana.Apoi,am mers cu Debbie la subsol,acolo ii placea sa stea toata ziua.Era ca un fel de camera magica unde avea tot felul de carti de la toate generatiile familiei James,obiecte,ingrediente,potiuni,anunturi din ziare cu tot felul de creaturi supranaturale lipite pe pereti si chiar si un portal magic ca cel din "Magicienii din Waverly Place".
- Deci...pentru ce ai venit?m-a intrebat asezandu-se pe canapea.
- De ce crezi ca as avea un motiv?i-am spus.
- Fiecare vizita a unui om are un motiv!a spus uitandu-se la mine.
Era cam greu sa-i spun.
- Debbie...chiar am nevoie de tine...poti face o vraja?am spus plimbandu-ma prin toata camera.
- Depinde ce fel de vraja!a spus incruntandu-se.
M-am asezat pe canapea.Imi era asa de greu pronunt cuvintele.
- Vreau sa-mi faci o vraja...sa-l pot uita pe Blaze.Desi il iubesc enorm pe Connor...nu-l pot uita pe Blaze!am spus cu lacrimi in ochi.
Nu vroiam sa plang din nou.Ea a ramas surprinsa,dar m-a imbratisat cand m-a vazut ca incepusem sa plang.
- Am o vraja de felul asta dar...daca o voi folosi iti vei pierde o parte din memorie si s-ar putea sa deranjez decursul timpului si ori lumea va ramane blocata in aceasta zi ori ne vom intoarce in anii 1700 sau chiar mai in trecut...e foarte periculos!a spus ea.
Mi-am sters lacrimile.Nu puteam sa o pun in pericol pe Debbie,sau intreaga lume doar pentru ca sunt eu egoista.
- Nu...nu pot permite asta!Sa te uit pe tine,sau Connor sau chiar pe sora mea...si nu o sa te las sa te pui in pericol pentru mine!Imi doresc sa nu-l fi cunoscut!am spus furioasa.
- Shhh...nu spune asta!mi-a spus imbratisandu-ma.
Eram atat de furioasa.Debbie nu putea face nimic.Nu puteam sa-mi pierd o parte din memorie doar din cauza lui.
- Daca nu l-as fi cunoscut poate ca nu as fi fost asa,acum...
- Daca nu l-ai fi cunoscut...nu ai fi fost cu Connor si probabil Victor te-ar fi ucis!Te rog...trebuie sa iti revii!Unde e Rachel pe care o cunosc?a spus lipindu-se obrazul de-al meu.
Ma ridicasem furioasa de pe canapea.Debbie ma trase de mana.Se uita la fotoliul gol din dreapta noastra.
- Rachel...Blaze e aici!a spus aratand spre fotoliu.
- Poftim?Il vezi?Esti necromanta?am intrebat-o.
- Sunt medium...si necromanta...dar nu conteaza acum!Vrea sa vorbeasca cu tine,a spus.
A rostit o vraja ca sa-l pot vedea.Am tresarit cand i-am vazut zambetul de pe fata.Era imbracat cu hainele pe care le avusese acum un an,in aprilie.As fi putut spune ca eram furioasa si bucuroasa sa-l vad.Eram pe cale sa izbucnesc dar Debbie m-a oprit.
- Nu infuria fantomele-vampir!mi-a soptit.
- Te-am auzit!a spus Blaze aratand cu degetul spre Debbie.
- Fir-ar!a spus ea.
Am ras o data cu el.Totusi,m-am gandit ca a auzit tot ce vorbisem cu Debbie.
- Deci...care e treaba cu vraja?m-a intrebat el incrucisandu-si bratele la piept.
Ma asteptam sa fie transparent,dar era la fel de real ca noi doua.
- De ce nu ma poti lasa in pace?Ai murit...ce-i drept,de-a binelea...treci de partea cealalta!Vreau sa-mi traiesc viata fara sa ma bantui sau sa ma hartuiesti!i-am spus furioasa.
- N-am vrut sa fac asta...am vrut doar sa vad ce faci pentru ca e plictisitor sa fi fantoma!a spus.
- Sa vezi ce fac inseamna sa intri in capul meu si sa creezi tot felul de vise sau sa-mi aduci amintirile inapoi ca sa innebunesc?i-am spus incruntandu-ma.
- E mai bine decat un serial!a spus Debbie facand o vraja si i-a aparut un castron cu popcorn in mana.
M-am uitat din nou la Blaze.Vroia sa se apropie de mine.
- Nu!Ramai acolo unde esti!i-am spus.
Telefonul lui Debbie suna.Raspunse,statu sa asculte,apoi scuipa popcornul pe care-l avea in gura(bine ca ma ferisem),apoi inchise.
- Cine era?am intrebat.
- Rachel...indeparteaza-te!a spus ea ridicandu-se de pe canapea.
- De ce?am intrebat.
- Asta nu e Blaze al nostru!Hailey m-a sunat si mi-a spus ca Blaze a trecut de cealalta parte,chiar ea l-a ajutat sa faca asta!mi-a spus tinandu-ma de umar.
- Atunci...asta e...Oh,Doamne!am spus facand cativa pasi inapoi.
Ma cutremuram doar gandindu-ma.Zambi si se tranforma in Victor.Eu si Debbie ne speriaseram.
- Salut,micuta vrajitoare si mini-vampir!spuse zambind.
- Ahem...acum nu mai sunt "micuta vrajitoare"!spuse Debbie punandu-si mainile la sold.
- Mini-vampir?Serios?am spus incrucisandu-mi bratele la piept.
Argh...asta nu conta acum.
- Chiar daca Alexandra mi-a scos inima nu inseamna ca am murit!Defapt...e mult mai distractiv sa fii fantoma...trebuia sa fi murit mai inainte.In fine,sa revenim la oile noastre.In legatura cu amintirile tale cu Blaze...eu am fost!In afara de visul acela...el a fost atunci!a spus.
- Stiam eu!am spus dand cu pumnul in aer.
A ras.Eu si Debbie ne-am incruntat.
- Ce vrei?am spus furioasa.
- Pff...aceeasi intrebare tot timpul!E evident...razbunare!a spus zambind intr-un mod care-ti dadea fiori pe sira spinarii.
Am incercat sa fugim dar pe mine m-a prins.Chiar daca pumnul lui a trecut prin stomacul meu,am simtit cum corpul meu ingheata.Am cazut la pamant scuipand sange din cauza ca nu-mi mai simteam organele...prea bine.
- Rachel!a tipat Debbie.
Victor a ras.Mi-am revenit in scurt timp.Debbie se infuriase chiar rau de data asta.Incepuse sa rosteasca o vraja.Vantul batea,insa nu era nici o fereastra deschisa,apoi mi-am dat seama ca din cauza puterii ei enorme batea vantul.
- Nu...nu ma forta sa trec de cealalta parte!Nu vreau sa ajung in iad!a tipat el.
Debbie nu-l asculta.Rostea vrajea cu mai multa incredere si a inchis ochii apucandu-ma de mana.Vointa amandurora de a scapa de el era mai mare acum.Victor incepea sa dispara,iar apoi o lumina orbitoare aparu si o mana in trase inauntru.
  Totul revenise la normal.Mi-am sters sangele de la gura.Debbie m-a ajutat sa ma ridic si m-a imbratisat.
- E bine...a trecut de cealalta parte.Nu se v-a mai intoarce niciodata si nici Blaze n-o s-o mai faca...suntem in siguranta!m-a asigurat ea.
Adele si matusa Charlene intrasera pe usa.Au vazut ca aveam putin sange la gura si au intrebat-o pe Debbie ce s-a intamplat.Ea i-a explicat tot matusii Charlene in timp ce eu am vomitat cam tot ce-am mancat la micul dejun,iar Adele mi-a tinut parul si mi-a pus mana pe frunte.Era total dezgustata.
   Dupa ce mi-am revenit,m-a asezat pe canapea si m-a imbratisat lipindu-si obrazul de-al meu.
- Esti bine acum!mi-a spus.
- Stii...ma bucur ca nu Blaze mi-a facut toate astea...in afara de visul acela de care ti-a spus Debbie.Ma bucur ca au trecut de cealalta parte!am spus putin trista.
A oftat si m-a asezat cu capul  in poala ei.Era a patra oara cand plangeam.Am fost atat de speriata cand l-am vazut pe asa-zisul Blaze transformandu-se in Victor.Ma bucuram ca acum scapasem definitiv de el.
    Ii multumeam in gand lui Hailey pentru ca o sunase pe Debbie.Ele devenisera prietene de cand le facusem cunostinta.
   Am adormit in bratele Adelei.
  Nu am avut nici un vis cat timp am dormit pe canapeaua din living.Cand m-am trezit,Connor statea pe jos,privindu-ma pe mine.Ii simteam respiratia calda pe fata mea.
- Connor,am reusit sa spun inca somnoroasa.
- Shhh...Debbie si Adele mi-au povestit tot,mi-a spus dandu-mi cateva suvite de par din ochi.
M-am ridicat in capul oaselor,apoi m-am dat jos de pe canapea,iar el s-a ridicat in picioare in acelasi timp cu mine.L-am imbratisat atat de strans incat am crezut ca nu mai respira dar o facea.M-a imbratisat si el si m-a mangaiat pe par.
- Nu te pot lasa singura o zi ca intri in belele!a spus.
- Nu-mi mai aminti de asta!i-am spus strangandu-l mai tare de spate.
Eram fericita ca-l vedeam pe el.Cand ne-am dat drumul,Debbie,Adele si matusa Charlene stateau cu coatele pe barul de la bucatarie si se uitau la noi oftand si zambind.Am ras amandoi de ele.
    Connor ma intrebase daca merg acasa dar Debbie si Adele au spus ca vor sa raman cu ele.Ii spusesera lui Connor ca raman la ele,apoi l-au gonit spunandu-i ca vin maine acasa.
    Dormisem pana dupa-amiaza,si-mi era foame.Matusa Charlene imi pregatise niste sandvisuri asa cum fac londonezii si imi facuse si o salata cu bucati de pui,si imi pusese si un pahar de Pepsi.Trebuia sa plece la o intalnire asa ca ne-a lasat de mancare.Cineva clansonase afara si ne-am dat seama ca era tipul cu care se intalnea.
- Fi-ti cuminti fetelor!ne-a spus iesind pe usa.
Adele si Debbie au zambit si i-au facut cu mana.
- Suna pe toata lumea!O sa petrecem!a spus Adele.
- Si fara petreceri!Va iubesc!a spus matusa Charlene deschizand usa si apoi inchizand-o din nou.
- Fir-ar!au spus amandoua.
M-am uitat pe fereastra si ea se urcase in masina cu tipul respectiv.
    Mi-am facut un dus,apoi Adele mi-a dat niste pijamale de-ale ei pentru ca ne potriveam la marime.
   Mi-am petrecut seara cu ele.Ne-am facut unghiile,ne-am uitat la un film apoi am vorbit despre unele lucruri pana tarziu,apoi ne-am uitat din nou la un film.Sa stau cu ele chiar a fost bine.Mi-a prins bine compania lor.